Mulțumire
Când m-a prins cu tipa-n pat,
Nu mi-a spus nimic nevasta.
Dar oricum aveam vizat
Să-mi scot dinții luna asta.
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unei soții
Nimic nu poate să te-nșele,
Când o privești... remarci de-ndată,
Că i-a priit luna de miere,
Acum e-o viespe-adevărată!
epigramă de Virgil Istoc din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Om fericit
E-un om de-a dreptul fericit,
Cum sunt puțini în lumea asta,
Fi'ndcă iubește și-i iubit
Și n-a aflat încă nevasta!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul prostului
Am spus mereu și-n orice loc,
Și nimeni nu tagaduiește:
Când prostul are mult noroc,
Cred că norocul se prostește!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenii
Oricât ai fi prins de nevoi,
S-asculți de-acest învăț străvechi:
Să-ți faci mereu prieteni noi
Și să nu-i uiți pe-aceia vechi!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Slăbiciune
Despre ea au prins a spune
Gurile înveninate,
C-are-o mare slăbiciune,
Pentru inși cu greutate.
epigramă de Virgil Istoc din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apariție
La un colț de stradă
Ochii ce să-mi vadă?
Era chiar Tanase!
In "coarne" și oase!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atitudine
Dupa-atâta chin și jale,
N-am mai înghițit amarul:
Mi-a sărit norocu-n cale,
Și vecinului, muștarul!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!
De cine?
Cum le-am spus la fiecare
Să mai râdă, că e bine,
El mi-arunc-o intrebare:
O sa râdem, dar de cine?
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna ti-a spus...
Luna ți-a spus de dragostea din mine
Ce-o port de când mă știu pe-acest pământ
Pentru bărbatul care nu mai vine
Neștiind că el e tot ce am mai sfânt.
Luna nu știe taina să-mi ascundă,
Ea alegând să-ți spună de fiorul
Ce trupu-ntreg și sufletu-mi inundă
Și face dureros să-mi fie dorul.
Dar luna poate știe de menirea
Iubirii care-n suflet aștepta
Și vrând să îi aline-ușor simțirea
Începe-ncet, încet, a se-nnopta.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nico chiar în vis
Așa mi-a fost destinul scris,
S-ajung și eu la vârsta asta...
Când nu-s în stare nici în vis,
Să pot să-mi mai înșel nevasta!
epigramă de Ioan Răduț-Poșăganu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
"-Iubitule! Dacă ai ști că am dat mâna cu toți îngerașii cerului, toți mi-au spus "Bun venit!", numai că nu mi-am dat seama, unde? Oricum, vreau să spun că am călătorit într-o trăsură de foc, era să fiu acuma departe de tine, dar iată-te aici, așa că: Bine ai venit! Ah, cât de dor mi-a fost de tine. Probabil că dorul mi-a ars și caleașca, dar nu-i nimic, o să-mi faci tu alta. Așa-i?"
Corin V. Petraru în Brigitte-simbolul iubirii mele, Corin V. Petraru, Editura Pastel, Brașov, 2019 (2019)
Adăugat de Corin V. Petraru

Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu mi-a spus niciodată
intră
dragostea mea
am lăsat ușa deschisă
acum te poți plimba în voie prin casă
poți să ștergi praful
să uzi florile
să-mi arunci amintirile pe fereastră
el nu mi-a spus niciodată
hai
intră
dragostea mea
plimbă-te în voie printre umbrele vechi
fii cea care ai fost mereu
îmbracă-mă în iluzii
să îmi pot duce
mai departe viața asta
nu
el nu mi-a spus niciodată
intră
intră dragostea mea
am lăsat ușa deschisă
de acum poți să îți prinzi umbra subțire
pe oricare zid
hai
intră
intră dragostea mea
fii tu femeia fără de care sângele meu
nu mai poate să tacă
el nu mi-a spus niciodată nimic
și eu l-am iubit
da
l-am iubit
chiar și așa
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor guralivi
Rog să-mi fie cu iertare
Dar nu-i ințeleg pe ei,
Că, deși au gură mare,
Nu-i și plină de idei!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aveam 5 ani, mama mi-a spus că fericirea este cheia Vieții. Când am mers la școală, mi s-a cerut să scriu ce vreau să fiu când voi crește mare. Am scris că vreau să fiu fericit. Ei mi-au spus că nu am înțeles sarcina, eu le-am spus că ei nu au înțeles Viața.
citat din John Lennon
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale gurii
Nevasta mea - când stau la masă,
Îmi dă mâncare sănătoasă.
Dar uită-adeseori să-mi pună
Alături... și o țuică bună!
epigramă de Virgil Petcu (5 mai 2013)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Restituire
Cerându-i să-mi redea pământul
Luat de-un vechi guvernământ,
Primarul și-a ținut cuvântul
Și-a dat. Cu mine de pământ!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Dacă tăceai, filozof rămâneai"
Aș vrea ca prin zicala asta
Să-mi scot din inimă un of
Și să-mi conving, de fapt, nevasta
Că-n casă ea e filozof.
epigramă de Vasile Topliceanu
Adăugat de Mike Farkas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de sticlă
cioburi de sticlă și
prea multe plimbări sub clar de lună;
mă domina treptat reflexia asta amețitoare,
parcă nu mai aveam scăpare
m-a prins ferm cu un braț muribund și
nu mai aveam scăpare.
de ce se difractează-n fața ochilor mei
noaptea, cu tot cu umbre și stafii
care mă alungă,
îmi creează disconfort și
vreau să fug.
privirea mi se-ntunecă și luna o văd
microscopic,
să mă fi îndepărtat de tot?
sau poate nu mai văd și nu mai simt;
nu mai cred?
priveam luna cu speranță;
azi nici n-o mai privesc:
în cioburile de atunci s-a schimbat fizica lumii
și ochii tăi și privirea s-au schimbat;
puțin îmi pasă.
sub clarul de lună,
dansul neobișnuit al valurilor de ape
nu mă decepționa atunci,
mă obliga să cred
că luna-n cioburile sparte de pe mal
e adevărată, e mai frumoasă și
mai calmă ca niciodată.
m-a lovit intens furtuna, neașteptat,
mi-a răvășit ideile, punctul de plecare și
fără să-mi dau seama,
m-am trezit în întunericul pur
fără să știu unde sunt, fără nimeni aici,
doar eu și cristale reci din sticlă,
pe care le simt, îmi taie tălpile.
și fug, că nu pot aștepta,
mă-njunghie ca niște cuțite,
dar nu pot aștepta...
noaptea mă apasă, vântul mă sufocă
și cioburile
au pierit și nu mai reflectă
nici lumina,
nici întunericul,
nici nu mai înseamnă nimic acum.
poezie de Andreea Buzuriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar și când am spus că sunt agnostică și încercam să-mi limpezesc gâdnurile, am simțit că Dumnezeu mi-a permis să fac asta.
citat din Alfre Woodard
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!