
Cimitirul de stele
Ochii mei visează poezii
de hiperbole mâna e gata
norule poți să mă ții
cât să-i strâng mâna lui tata
De hiperbole noaptea e gata
stele-s Doamne peste tot
semne dintr-o floare-mi face fata
c-o lumină să-i răspund mai pot
Stele-s Doamne peste tot
norule poți să mă ții
inima mea iată-i pe rod
ochii mei visează poezii
De hiperbole mâna e gata
și aruncă stele cu lopata
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gata cu jocurile. Gata cu bombele. Gata cu plimbarea. Gata cu distracția. Gata cu înotul. 67. Adică cu 17 peste 50. Cu 17 ani mai mult decât mi-aș fi dorit. Plictiseală. Sunt mereu țâfnos. Nu mai sunt amuzant pentru nimeni. Începi să devii lacom. Poartă-te ca la vârsta ta. Relaxează-te nu te va durea.
citat din Hunter Thompson
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram gata, gata să intrăm în coliziune. Gata, gata
Suntem doar niște stele la marginea
unor galaxii învecinate,
gata, gata să intrăm în coliziune;
dar alunecăm pe alături
fără a ne atinge vreodată,
simțind, totuși, în trecere, inefabilă,
pulberea stelară lăsată în urmă de celălalt astru.
poezie de Nikita Gill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata la care privesc
E suavă, e frumoasă
fata la care privesc.
Pentru ea lipsesc de-acasă.
Ochii ei mă-înnebunesc.
C-un zâmbet, rază de soare,
sufletul, ea mi-l vrăjește.
Inima-i gata să zboare
după fata care crește.
În adolescență, fata
e superbă, n-am ce zice.
M-am îndrăgostit și gata.
Capul e gata să-mi pice.
Iubirea la ea mă cheamă,
atunci când o văd zâmbind.
Cu privirea mă îndeamnă
în brațe să o cuprind.
Amândoi într-o simțire
destinele să unim,
Copleșiți de-așa iubire,
fericiți mereu să fim.
poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolutul meu de fiecare zi
Poezia ca o duminică gonflabilă
mereu la dispoziția imaginației
mereu gata să sară în aer
mereu gata să mă treacă dintr-o lume în alta
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (13 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ian taci, măi femeie, că biserica-i în inima omului, și dacă voi muri, tot la biserică am să șed, zise tata; nu mai face și tu atâta vorbă, ca fariseul cel fățarnic. Bate-te mai bine cu mâna peste gură și zi ca vameșul: Doamne, milostiv fii mie, păcătoasei, care-mi tot îmbălorez gura pe bărbat degeaba.
Ion Creangă în Amintiri din copilărie
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii acei
Întinde-ți mâna peste ape
Să ți-o mai strâng,
Să ți-o sărut,
Să-i simt parfumul și căldura,
Să-i trec,
Din buzele-mi,
Arsura
Pe care-o au din vremea care
A devenit, treptat, trecut.
Și de-oi putea, pe tine, toată,
În brațe,
Iarăși,
Să te strâng,
Să simt obrazul tău pe piept
Cerându-și locul lui de drept,
Voi ști,
Atunci,
Că-i primăvară,
Iar primăvara norii plâng.
Și-i voi certa cu-a mea privire,
Îi voi urî pe norii-acei,
Căci îmi vor aminti de lacrimi
Cu gust amar,
Cu gust de patimi,
Ce-au curs,
Izbindu-se de valuri,
Din ochii tăi,
Din ochii mei.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei, stele-nviate
De-acum nu voi mai scrie despre stele,
Că sunt și ele niște muritoare,
Se ghemuiesc până se sting în ele,
După ce ard cu multă-nflăcărare.
În ani, peste vreo zece triliarde,
Vor fi cu toate veri în pragul iernii,
Aceste flori de noapte nu pot arde
Cât dragostea din ochii mei, eternii,
De care, când ai dat întâia oară,
Ca și acum, când nu ai ochi să-i vezi,
Mă plâng, știind că poți să-i faci să moară
Și râd, știind că poți să-i înviezi.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (12 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem
Luminile scânteiază.
Ce se va-ntâmpla apoi?
S-a lăsat noaptea.
Ploaia se-oprește.
Ce se va-ntâmpla apoi?
Noapte tot mai adâncă.
El nu știe
Ce-i voi spune.
Când va fi să plece
Îi voi șopti un cuvânt la ureche
Să-i spun ce eram gata să-i spun
La întâlnirea gata să aibe loc
și care-acum a avut loc.
Dar el n-a spus nimic
La întâlnirea gata să aibe loc
și abia acum se-ntoarce zâmbind
și șoptește:
"Nu știu
Ce se va-ntâmpla apoi."
poezie clasică de Harold Pinter din Drama (1981), traducere de Gabriela Abăluță
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog, Doamne!
În ce Țară trăim, Doamne?
Am ajuns de râsul lumii:
Trăiesc oameni din gunoaie
Și sunt jefuiți sărmanii!
Dreptate nu mai există.
Adevărul e minciuna,
Furtul, ura, denigrarea
E cuvântul spus întruna!
Mafia e peste tot,
Ca o ciumă ne mănâncă,
Nu te miri că fii Țării
pleacă-n lume și ne uită!
Doamne: spune-ne, Te rog,
Cum să ne luptăm cu Fiara?
Eu cred, Doamne, că doar Tu
Poți să-i frângi și să-i rupi gheara...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (13 martie 2016)
Adăugat de Ioan Ioncy

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toată inima
Își căută gândurile și ele sunt la mine,
i-am simțit golul fiind gata s-o ajut
cu toată inima.
Dorește să se mute cu tot bagajul
pentru totdeauna,
în brațele nopții îi simt chemarea
cu dăruirea umedă de așteptare,
semne se nasc în tot ce se înlănțuie
și peste umăr o să-i fac locul liber.
Dacă din mine irumpe o lumină
și ochii ei mi se așează-n cuvinte,
nu mai rămâne decât iubirea de neînlocuit
ca o frângere împreună a timpului.
În bucuria din care mă răscumpăr,
tandră și fierbinte cu nuri împliniți
străbațe pacea visului și dorință
strălucitoare ca o prințesă de basm.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii gata
Cum tremură-n mână săgeata,
în arc de viteaz vânător,
cum toamna-și adună cocoarele ceata,
fii gata, fii gata de zbor!
Te-așteaptă în slava răsplata,
cununa de brav luptător.
Curând Salvatoru-Și recheamă armata;
fii gata, fii gata de zbor!
Un Prunc ni s-a dat în Efrata,
ce-a fost până azi Salvator.
Și-acum, înainte de-a fi Judecata,
fii gata, fii gata de zbor!
Cum tremură-n mână săgeata,
în arc de viteaz vânător,
c-un strigăt în piept de voios Maranata!
fii gata, fii gata de zbor!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Înainte merge fata,
După ea vine bunica.
-Hai bunico! Hai că-i gata.
Uite-ajungem acușica.
-Ehei! Nu mai sunt eu zdravănă.
Vai de picioarele mele!
Viața firu-și deapănă
Și mă îndoaie de șele.
Bunica stă și socotește
Anii ce i-a adunat.
Vede cum îmbătrânește,
Apoi, în casă au intrat.
La gura sobei înșiră-acum,
Povești cu zâne frumoase.
În vatră, lemne se fac scrum,
Afară-i iarnă peste case..
Pe focul care abia mocnește,
Bunica lemne mai aruncă,
Apoi poala-și pregătește
Unde nepoata se culcă.
Bunica duios îi cântă,
Zăpada cade-n troiene,
Fata ațipind ascultă,
Moșul vine pe la gene.
În mintea mea o văd mereu
Cu ochii obosiți de viață.
O văd veghind la capul meu
Când mă sculam în dimineață.
Îmi punea mâna pe frunte
Să vadă dacă sunt bine.
M-alinta cu vorbe multe
Și-mi zicea: Scoală copile!
Mă ridica ușor din pat,
Pe frunte mă săruta,
Eu mă duceam la spălat
În timp ce ea îmi cânta.
.......................
În sobă nu mai este jar,
Dar tot mai e cald în odaie.
Bunica mi-a lăsat în dar
Căldura ei de mamaie.
În vatră flăcări dansează
Un dans al zânelor, frumos.
În jocul lor, fata visează
Că-l vede pe Făt Frumos.
poezie de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Decepție
M-am dus cu tata să-i cer mâna
Dar mai apoi am constatat,
Că domnișoara mea, cadâna,
Doar mâna mai avea de dat!
epigramă de Ion Larian Postolache din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul zâmbetului de sub stele
În zâmbet, ai o-ntreagă bucurie
și mă întreb: "Sărutul meu, ar stinge-o,
cu buzele-mi rebele de-aș atinge-o?"
Ce gând! Ce spaimă! Ce filozofie!
Și nu-i doar zâmbet: văd o strălucire
când ochii tăi mă oglindesc. E seară
și alte stele-s gata să apară,
dar două mă-nfioară c-o privire.
Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,
dar tace și închide-n el dorința -
n-o vrea dezlănțuită, o subjugă.
Doar zâmbetul o-mpiedică să fugă.
Doi ochi mă ard... îmi tremură ființa,
iar trupul tău... îmi dăruie sentința.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am tras stele peste mine
Am tras stele peste mine
Să m-ascund la tine-n gând,
Să privesc cum timpul vine
Clipele cum trec pe rând,
Să privesc în depărtare
Peste dealuri cum se stinge
Când întind mâna spre zare
Cerul simt că-l pot atinge,
Și ating cerul cu mâna
Sus pe culmea dealului,
Să opresc pe veci furtuna
De pe creasta valului
Învelită toată-n rouă
Să m-aștepți la asfințit,
Doar am rupt pământu-n două
Și vântul l-am cumințit,
Am tras stele peste mine
Să dau lumii tale rost
Și în timpul care vine
Să-i fiu clipei adăpost.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea
să întind mâna spre ființa ta,
fruntea să-ți descopăr
de șuvița rebelă
și ochii aceștia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Știi,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristețea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
- Visez, deși-s cu mintea trează,
S-ajung miliardar, ca tata;
- El a ajuns deja, e gata?
- De unde?! Și el doar visează!
epigramă de Mircea Micle (16 martie 2007)
Adăugat de Mircea Micle

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori îndrăgostite
Noaptea asta îmi dă foc
cu chibrituri de zăpadă
ce ninsori mai am în stoc
de ard toate or să cadă
Ce chibrituri de zăpadă
fulgii sar parcă-s scântei
ochii ce-au uitat să vadă
visează Doamne femei
Fulgii sar parcă-s scântei
ce ninsori mai am în stoc
numeri stele câte vrei
noaptea asta le-a dat foc
Cu chibrituri de zăpadă
aprind noaptea să te vadă
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros și melancolie
Nici departe nici aproape
nici prea tandru nici discret
râsul plânsul două pleoape
ochii un hipersonet
Nici prea tandru nici discret
sărut mâna domnișoară
eu mi-s noaptea ești poet
ia o stea dar n-o să doară
Sărut mâna domnișoară
noaptea naște-acum sub pleoape
stele naștere ușoară
din departe și aproape
Suflete nemângâiet
hai dă moartea mai încet
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna inimii
Inima
are mâna stângă stigmatizată
am vrut să scot cu ea
castanele din toamnă
și iubirea din stele să o pun la ferestrele
curgând după tine.
Prin mâna asta se-ntorc acasă
păsările prea mult călătoare
și caii pur sânge
să cânte ca tine se-ntorc
să mă ducă la tine
sângele ce se-nghite pe sine
simțindu-și
pe gât propriul tău miros...
Pe mâna asta
focul privirii tale
m-a învățat să desenez pătratul cercul triunghiul
toate din lacrimă
toate din pleoapă albastră
de stea subțiată
să curg printre globule imitându-ți mersul...
Inima are mâna stângă cicatrizată
dar nu poți fi sigur că nu va sângera din nou
ningându-te
... din mâna asta o să fac în zori
fluier
să mă chemi la tine
de câte ori ți-e dor...
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!