Rondelul amantelor ce mor ( Macedonsckiană)

E vreme-amantelor ce mor
În mari oraşe, ori în sate,
Ce-s azi ca nişte flori uscate,
Uitate-s clipele de-amor.

În căsnicii demult blazate
Doar rar se simte vreun fior,
E vremea-amantelor ce mor
În mari oraşe, ori în sate.

Şi când pe-al vieţii lung covor
Rămân iubirile ratate,
Iar altele, de tot, uitate,
Salvarea este în umor!...

E vremea-amantelor ce mor.

rondel de Mihai Haivas din Tangoul pontelor în pas de vals (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am văzut toate acele oraşe şi sate construite în apă şi alte oraşe mari pe uscat şi drumurile pietruite ce duceau până în Mexic, am fost stupefiat...

citat din Bernal Diaz del Castillo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate şi oraşe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând starda pustie
Adormită sub troiene aşezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu şoapte...

Ninge lin peste Moldova
Şi-un colind se mai aude,
E târziu şi gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate şi oraşe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de Alexei Creţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate şi oraşe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene aşezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu şoapte...

Ninge lin peste Moldova
Şi-un colind se mai aude,
E târziu şi gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate şi oraşe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de Alexei Creţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dmineaţa, mari oraşe!

Bună dimineaţa, mari oraşe
Oamenii ca nişte depărtări
Aduceau mulţime de răvaşe
Şi la geamuri le-mpărţeau călări;

Bun venit cuvintelor pe care
Le încredinţez unui hulub
Bun venit şi celora de sub
Povara soartei fiecare!

Casa mea deschisă tuturor
Recitesc şi văd reversul
Pe când bate universul
Într-un cord interior.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină de la... lumânare

În oraşe şi în sate,
Case, străzi şi cartiere
Au lumină ca-n palate...
Doar în noaptea de-Înviere.

epigramă de Mihai Sălcuţan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa mari oraşe

Bună dimineaţa mari oraşe
Oamenii ca nişte depărtări
Aduceau mulţime de răvaşe
Şi la geamuri le-mpărţeau călări;

Bun venit cuvintelor pe care
Le primesc de sus, ca printr-un tub
Bun venit şi celora de sub
Povara soartei fiecare

Casa mea deschisă tuturor
Recitesc şi văd reversul
Pe când bate universul
Într-un cord interior.

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom face în aşa fel încât să dispară diferenţa dintre oraşe şi sate, dar vom începe cu diferenţa dintre sate.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drama Limbii Române: la sate, prea mioritică; la oraşe, excesiv miticistă...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre sate şi oraşe
şerpuieşte bucuros
trenul cu pasageri
ca mai apoi să facă
tot cale întoarsă

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După revoluţie

La oraşe şi prin sate
Câte nu s-au dus de-a dura!
Dar rămas-au neschimbate
Soacra şi nomenclatura!

epigramă de Iulian Dămăcuş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avânt proletar

De-am fi în comunism, cu harul
Ce a cuprins oraşe, sate,
Am face, sigur, Centenarul,
În patru ani şi jumătate!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUPOI (hotărât): Aseară, la radio, a vorbit Mihai, şi nu cetăţeanul Mihai! Pentru că i-au luat tot! Inclusiv cetăţenia...
VULPESCU (naiv, provocator): Cine i-a luat?
LUPOI (explosiv): Extraordinar! Te faci că nu ştii? Tu nu citeşti ziarele? (Cu patos, demagogic): Noi! Poporul! Masele largi de la oraşe şi sate! Proletariatul, care s-a aliat cu ţărănimea muncitoare! Şi cu intelectualitatea noastră progresistă... Toată averea lui Mihai a trecut în gestiunea naţiunii! (Solemn). Suntem un popor de gestionari!

replici
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lucruri de negăsit: peşti fără apă, sate fără câini şi oraşe fără nebuni.

citat din Cilibi Moise
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

în univers creat de mine
prin unde tainice transmit
un dor de zilele senine
şi viaţa fără de sfârşit

se mai apleacă câte-o creangă
şi umbră pune-n calea mea
mai simt căzând în noaptea neagră
o lacrimă sclipind ca stea

şi poate unii se întreabă
de ce atât ne povesteşte
scriind silabă cu silabă
ce o îndeamnă să vibreze?

cuvintele-s mărgăritare
şi gândul zbateri din aripi
eu astăzi sunt precum o floare
cu o tulpină fără ghimpi

petale roşii sunt purtate
din sufletul mereu pribeag
spre luminiţele din sate
şi muntele ce mi-a fost drag

acum revărs înspre câmpie
amurgul meu, fâşii de raze
şi scriu în cartea vieţii file
în trepidante mari oraşe

adorm târziu... închid jurnalul
ce-s eu? nimic în astă lume
o picătură din oceanul
eternităţii fără nume.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pornire

Vezi, soarele se suie acum pe bicicletă
Şi hoinăreşte pe şoselele Europei
Deschide lumea ochii ca să-l vadă
Şi păsările limpezi
Prin sate dau de veste
Lăptarii sună clopotele prin oraşe
Iarba adulmecă mireasma violetelor
Şi simte cum i se urcă la cap
Dar mai înainte să plece la mare
Râuleţele mele trandafirii
În spatele căpşunilor se duc să facă pipi.

poezie clasică de Yvan Goll din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Dan A. Lăzărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În bezna tunelului

Demult, am urcat într-un tren, fără vagoane,...
Era pentru prima data când urcam într-un tren
M-am urcat în primul tren din gara vieţii mele
Ciudat, nimeni nu ştia ce destinaţie are, nici eu
Mergea încet la început, şinele erau de vină,

Tot timpul, am stat cu ochii pe geam,
Am văzut tot ce se putea vedea...
Sate, comune, oraşe, spitale, şcoli, biserici...
Am văzut mai multe biserici decât şcoli şi spitale,
Şi multe umbre cu chipuri de oameni,

Am văzut mai multe oraşe decât sate,
De fapt am văzut sate cu pretenţii de oraş
Ce bine că luasem trenul, nu erau autostrăzi
De ce? Nu vrem, nu avem nevoie, nu ne trebuie,
Mai bine cu trenul, cine să mai fure?

Am vrut să sar din tren, să o iau pe jos înaintea lui,
Am vrut să împrumut nişte aripi, să zbor!
Încotro să mai zbori în zilele de azi?
Nici orizontul nu se mai vede de atâta nepăsare
M-am răzgândit, era prea multă rugină..., pe aripi

După un timp, trenul a intrat într-un tunel,
Oare urma să iasă curând din el?
Mi-a fost teamă, de când am urcat în tren,
Nu ştiam, cât de lung e tunelul în care intrasem,
Nu se vedea nicio lumină, la capătul lui

Era un tunel în care intrai, dar nu ştiai când ieşi
Şi dacă în tunel s-ar fi produs o catastrofă?
Unde am fi mers să ne vindecăm rănile?
Spitale nu avem, la biserică nu mergi să te vindeci
Să mergi toată viaţa prin tunel? E dezolant!

Mergeam prin tunel de o viaţă şi tot întuneric era,
N-am cunoscut pe nimeni în trenul acesta
Oare care era staţia terminus şi când avea să fie?
Mai bine aş fi tras semnalul de alarmă!
Nu poţi să-nvingi destinul, nu poţi să-l deraiezi

Trecuse atâta timp, de când urcasem în tren,
Era înfiorător de întuneric, şi trenul, tot mai mergea
Aş fi putut să sar din acest tren, al întunericului,
Mi-era teamă să nu-mi fracturez sufletul
Pierdusem atâta timp mergând prin tunel,

Când am urcat în tren eram tânăr, acum...
Parcă a trecut o veşnicie, este frustrant,
Să te urci într-un tren fără destinaţie,
Să nu cunoşti pe nimeni de care să-ţi aminteşti,
Şi să rămâi toată viaţa... în bezna tunelului...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul vieţii

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Trec secundele spre stele
ca un stol de rîndunele.
Zboară vremea către slavă
şi cu roadă şi cu pleavă.
Zboară clipa către Rai.
Tu, prietene, ce-i dai?

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Zboară clipele albastre
către Domnul vieţii noastre.

Tu, acel ce mergi pe Cale,
ce dai tu secundei tale?
Tu, ce ştii ce-a dat Isus,
ce-i trimiţi acolo sus?

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Vremea trece. Holda-i coaptă.
Domnu-i gata şi ne-aşteaptă.

Domnu-i gata şi ne roagă
să-L vestim în lumea-ntreagă,
să dăm iureş secerînd,
ca să vie mai curînd!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

Am rătăcit pe multe drumuri
Şi-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: "fericire".

Dar n-am găsit-o nicăirea —
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.

Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată şi-un băiat
Se sărutau soptindu-şi şoapte
Cu glasul îngânat.

Şi când să plec, băiatul parcă
Se-nclină spre ea,
Zicându-i blând: "O, tu, iubito;
Eşti fericirea mea!"

Am tresărit... Şi-n clipa-aceia,
C-o repede privire,
M-am şi întors să văd cum este
Visata fericire?...

Era o fată cum sunt multe
Prin sate şi oraşe:
Cu ochii mari, cu sânuri albe,
Cu buze drăgălaşe...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalele au mari datorii

Nu merg salvările la sate,
Nu au bani pentru compensate
Şi pare oricare spital,
Că e-n concediu medical.

epigramă de Gheorghe Păun-Ulmu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

1. Statul neutru e statul burghez. 2. Statul român nu poate fi neutru, când 80% din populaţia acestui stat – chiar dacă n-ar fi vorba decât de cea de la sate, credincioşii creştini în oraşe (fiind) o mică comunitate faţă de indiferenţi -, trăieşte într-o ierarhie de valori care-şi găseşte integrarea în Biserică.

citat din Mircea Vulcănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!