Schimbări

În comunism eram o zdreanţă,
Pierdusem dreptul la speranţă.
Cu libertatea alta-i treaba:
Sperăm mereu şi tot degeaba.

epigramă de Mircea Oancea din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

În comunism eram o zdreanţă,
Pierdusem dreptul la speranţă,
Cu libertatea alta-i treaba:
Sperăm mereu şi tot degeaba.

epigramă de Mircea Oancea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zdreanţă hoinar

- N-aţi văzut cumva pe Zdreanţă...
Cel cu ochii de faianţă?

- Am văzut noi o căţea...
La copiii toţi lătra...?

- Nu-i căţea, este căţel:
Zdrenţuit şi mititel...

-Atunci: e căţelul Zdreanţă
Cel cu ochii de faianţă...

- Zdreanţă, Zdreanţă, unde-ai fost?
Eşti micuţ şi eşti cam prost...

- Ha-m... am, ham: te-am speriat
Peste tot eu am lătrat...

- Hai acasă la Grivei
Să latri cu el cât vrei.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Graba strică treaba"

La slujbă mai mult trândăvesc,
Că n-am motiv să mă grăbesc.
M-a învăţat cum să-mi fac treaba
Chiar şeful meu... (Când stă degeaba!)

epigramă de Nelu Vasile din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Azi n-o mai fac cei mulţi degeaba
Şi este foarte bună treaba,
Salvând pământul de globală,
Ce-l încălzeşte ca-ntr-o oală!

epigramă de Mircea Micle (17 noiembrie 2009)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (T-Z)

Nu degeaba îl cheamă Taină: este un om plin de taine.
Nu degeaba îl cheamă Tăcutu: este un om tăcut.
Nu degeaba îl cheamă Tânjală: se lasă mereu pe tânjală.
Nu degeaba îl cheamă Toma: e greu de convins.
Nu degeaba îl cheamă Traistă: e neam de traistă.
Nu degeaba o cheamă Tufă: e tufă.
Nu degeaba îl cheamă Urâtu: este un bărbat urât.
Nu degeaba îl cheamă Uriaşu: este uriaş.
Nu degeaba îl cheamă Văcaru: este văcar.
Nu degeaba îl cheamă Vicleanu: este un om viclean.
Nu degeaba îl cheamă Viteazu: este un om viteaz.
Nu degeaba îl cheamă Voinicu: este un om voinic.
Nu degeaba îl cheamă Vrăjmaşu: este un om vrăjmăşos.
Nu degeaba o cheamă Vulpe: este o femeie şireată ca o vulpe.
Nu degeaba îl cheamă Zgârcitu: este atât de zgârcit, încât îşi mănâncă de sub unghii.

George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet

"Poet fecund" şi "renumit"
A fost mereu, în ghilimele,
Ca decedat e fericit,
Fiindcă a scăpat de ele.

epigramă de Mircea Oancea din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietul "Zdreanţă"

Cine credeţi că, se crede
C-ar fi cineva în viaţă?
Este cel ce nu se vede
Că nu-i alta decât "Zdreanţă"

Când unii, din interese,
Îl vorbesc de bine-n faţă
El se umflă şi îşi iese
Din fire; sărmanul "Zdreanţă"!

Dar de-ar şti c-aceiaşi semeni
Ce-azi în slavă îl ridică,
Mâine, doar cu schimb de termeni,
Ca pe-o "Zdreanţă" îl critică.

Şi de ce o lume-ntreagă
În eroare să se-afunde?
O, sub haină de-aur largă
Doar o "Zdreanţă" se ascunde...

Îmbătat de tămâierea
Linguşirii fără preget,
--Care-i mai dulce ca mierea--
Bietul "Zdreanţă", cu un deget,

Crezând că-i ceva în viaţă,
Socoteşte-n slaba-i minte,
--Bietul clovn, biata paiaţă!--
Că lumea o dă-nainte.

Cât i-ai spune că, în lume,
Nu e decât o paiaţă,
El consideră că-s glume.
"Zdreanţă" minte nu se-nvaţă...

poezie de Nicolae Martinescu (12 noiembrie 1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf degeaba

Groapa-i gata, gata-i treaba,
Gata-s de înmormântare;
Dar s-au pregătit degeaba,
Căci corupţia nu moare!

epitaf epigramatic de Gheorghe Steriade din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula de vis

Mi-am procurat – o spun cu modestie –
o mică insulă, pierdută-n larg,
văzută-n ziua-n care, pe catarg,
urcasem dup-o straşnică beţie.

Eram c-un ditamai milionarul
pe iahtul său, iar eu, biet matelot,
pierdusem, într-un joc, mălaiul tot,
şi, uite-aşa, a început calvarul:

C-am vrut să joc pe "Totul sau nimic",
iar ăia care mi-au luat toţi banii
s-au înţeles –... pe mama lor! – mârlanii,
să mă mai chinuiască înc-un pic,

Şi... am pierdut, c-aşa a fost să fie:
să fiu, decât eram, şi mai sărac,
să n-am nici peste pupăză colac
şi să trăiesc, mereu, în datorie.

Dar vezi, acolo sus, în chinul meu,
în aerul ce-n cap schimba cărarea,
am fost - cum să vă spun? – doar eu şi marea
ba, parcă, şi o voce, ca de zeu:

-Bă, idiotule, nu îţi ajunge
c-atâţia ani ai tot muncit degeaba?
Ia potoleşte-te şi... schimbă treaba!
Nu vezi cum sărăcia te împunge?

L-am ascultat şi-am devenit alt om,
dar tot cu capu'-n nori, aerian,
că de-aia am ajuns la un şaman:
să mă trateze. Eu, pe el, cu rom.

Şi ne-am tratat: eu i-am umplut paharul
iar el mi-a pus un praf, pe o hârtie,
de se trăgea pe nas. – Ce-o fi să fie! –
Mi-am alungat, cu nasul, tot amarul.

Nuş' ce mi-a dat: medicament, otravă,
că-ntâi mi-a fost cam rău, apoi mai bine,
dar văd, efectul lui, că se menţine
şi - în sfârşit! – sunt şi eu de ispravă.

Şi – ce era să uit! – hârtia sa,
sub praful alb, avea ceva înscris:
contractul cum că insula de vis
avea să fie, de acum, a mea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Virgil Gheorghiu autorul volumului Ţinuta de seară

Citindu-te întâia oară
Şi neştiind cum merge treaba
Pusei ţinuta mea de seară,
Dar m-am împodobit degeaba.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procurorul "Zdreanţă"

A căzut o "zdreanţă"
Din beznă şi neguri,
Ies la suprafaţă
Strălucite jeguri.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumim

alegoric o pungă pe care
cineva ne-a mulţumit că
am cumpărat de la ei
se înfăşoară peste Visul
unui mare poet postdecembrist
pentru că sunt doar două generaţii
cea uitată şi aia nevăzută
două negeneraţii care ne mulţumesc
că am citit de la ei
lăsându-l vlăguit în anonimat
un fel de ţăran global
o himeră născută din libertatea de
a nu vorbi
libertatea de a uita puşca
libertatea de după supraveţuire...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (B-P)

Nu degeaba îl cheamă Bacşiş: ia bacşiş cu mâinile amândouă.
Nu degeaba îl cheamă Ciolanu: îi place ciolanul.
Nu degeaba îl cheamă Ciorbea: îi place ciolanul.
Nu degeaba îl cheamă Ciubuc: ia ciubuc cu mâinile amândouă.
Nu degeaba îl cheamă Ciuş: este un măgar.
Nu degeaba îl cheamă Ciuvică: seamănă cu o cucuvea şi e plătit de patronul puşcăriaş al Latrinei 3 TV ca să prevesteacă mereu nenorocirile liberalilor, deşi nimeni nu-l bagă în seamă.
Nu degeaba îl cheamă Codru: fură ca-n codru.
Nu degeaba îl cheamă Cotea: merge totdeauna pe căi ocolite pentru a-şi atinge scopurile.
Nu degeaba îl cheamă Cucuruz: îi place mămăliga la nebunie.
Nu degeaba o cheamă Frumosu: e superbă.
Nu degeaba îl cheamă Lupu: e crud ca un lup.
Nu degeaba îl cheamă Mielu: e blând ca un miel.
Nu degeaba o cheamă Otravă: este o otravă.
Nu degeaba îl cheamă Păcătosu: e plin de păcate.

George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie...

Amăgitoare speranţă,
Împlineşte-mi visele frumoase,
Nu mă transforma în zdreanţă,
Pentru umila mea aroganţă.

poezie de Valeria Mahok (10 aprilie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea înseamnă dreptul de a nu deranja libertatea altei persoane.

aforism de Betty Marcovici (octombrie 2013)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una-i visul, alta-i somnul

Una-i visul, alta-i somnul!
Una-i jarul, alta-i spuza!
Una este Cuza-Domnul!
Alta este domnul Cuza!

epigramă de Ion P. Dacianu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea nu este dreptul de a trăi cum ne place, ci dreptul de a afla cum trebuie să trăim ca să ne împlinim potenţialul.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (S-Ş)

Nu degeaba îl cheamă Săracu: n-are nici după ce să bea apă.
Nu degeaba îl cheamă Slutu: e urât cu draci.
Nu degeaba îl cheamă Soare: este un om cald.
Nu degeaba o cheamă Sofia: este o femeie înţeleaptă.
Nu degeaba îl cheamă Solomon: este un om înţeleapt.
Nu degeaba îl cheamă Spânu: e un om al dracu'.
Nu degeaba îl cheamă Strâmbu: este un om strâmb.
Nu degeaba îl cheamă Sucitu: este un om sucit.
Nu degeaba îl cheamă Şarpe: este un om viclean şi periculos ca un şarpe.
Nu degeaba îl cheamă Şovăilă: este un om şovăitor.
Nu degeaba îl cheamă Şugubete: este un om şugubăţ.
Nu degeaba îl cheamă Şutilă: se ocupă cu şutitul.
Nu degeaba îl cheamă Şuţ: este hoţ de buzunare.

George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turma speranţelor

degeaba mai încearcă Făt-Frumos să iasă din somnul raţiunii cu paloşul curat şi Ileana Cosânzeana pe umeri
degeaba a cântat toată noaptea la stână ca un cioban de oameni cu fluierul înlăcrimat de Mioriţa imanentă
cioban de oameni cu faţă de supererou sau de hipererou sau de megastare
cioban de oameni căzut în dureri de nebănuit care priveşte tremurând şi năduşind focul în noapte
degeaba negeneraţia barbară şopteşte prin stână din negură ca o iluzie din adânc
degeaba vor aduce prea frumosul lor sens de izbândă în faţa urâţăniei şi a minciunii
până în zori din turma de oameni vor cădea multe poezii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indragostiti

Suntem atât de prezenţi în timpul
care tocmai a trecut, încât trecutul
îl putem numi acum prezent.
Suntem atât de plini de visele din zi,
încât cele de noapte sunt nule,
rămânând mereu în gândul nostru
ca şi cum ar fi azi.
Suntem pe zi ce trece mai îndrăgostiţi
de ziua de ieri, deoarece clipa trecută
valorează mai mult decât cea viitoare
şi sperăm.
Sperăm ca visele din seara asta
să le avem şi mâine,
îndrăgostiţi fiind mereu
de NOI

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!