Să te crezi cunoscut de Dumnezeu, să-i cauţi complicitatea şi adulaţia, să dispreţuieşti toate părerile favorabile în afară de ale sale - câtă înfumurare şi câtă forţă! Numai religia ne poate mulţumi din plin atât bunele cât şi relele înclinări.

Emil Cioran în Căderea în timp, Dorinţa şi oroarea de glorie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă singurătate trebuie pentru a avea spirit! Câtă moarte în viaţă şi câte focuri lăuntrice.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când realizezi pentru prima oară ce banal de simplu e ceea ce căutai, te cuprinde un hohot de râs. Câtă agitaţie, câtă spiritualitate, câtă cunoaştere, cât efort, câtă teorie, câtă practică! Şi totul se dovedeşte în final a fi de o simplitate inimaginabilă.

citat din Marius Cretu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât oamenii te interesează mai puţin, cu atât devii mai timid în faţa lor, iar când ajungi să-i dispreţuieşti, începi să te bâlbâi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă frumuseţe! Câtă fericire!

Câtă frumuseţe îmi arăţi
Când cu ochii-n suflet îmi pătrunzi!
Dacă nu te văd, mă simt bucăţi;
Câtă frumuseţe îmi ascunzi!

Câtă frumuseţe îmi oferi
Când cu zâmbetu-ţi mă luminezi!
Dacă nu-mi zâmbeşti, nu am puteri;
Câtă frumuseţe îmi păstrezi!

Câtă fericire-mi dai în dar
Când îţi văd picioare, gât sau sâni!
Dacă nu le văd, sunt în zadar;
Câtă fericire îmi amâni!

poezie de Marius Robu (13 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă văpaie să am în mine, câte gânduri năstruşnice, câte jocuri şi câtă fantezie, câtă forţă de a crea şi de a reinventa clipa, câte dorinţe nebune şi câte temporizări... astfel încât să nu fiu corupt de imensa dorinţă de autodistrugere a lumii, astel încât să nu te pierd niciodată?

citat din Ionuţ Caragea (10 aprilie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am fost, m-am consumat, m-am ars, cenuşa mea peste rampă am aruncat-o peste dânşii, câtă vreme am fost viu, dânşii au respirat emoţia mea şi mi-au întors emoţia dânşilor, dar tot ce-a fost devine inutil pentru o îndeletnicire atât de prezentă, cum este arta actorului de teatru... Eşti, câtă vreme eşti... Gesturile ulterioare sunt inutile... Numai câtă vreme poţi să acţionezi... Numai câtă vreme ai aripi şi dai din ele, vei zbura... Altminteri să nu-ţi închipui că cineva te va purta pe umeri...

citat celebru din emisiunea Conversaţii esenţiale de Mircea Albulescu (DIGI24)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub înfăţişarea aceea blajină, nimini, poate, nu ştie câtă tenacitate şi câtă energie stau ascunse; îndărătul acelor doi ochi blajini, stă dârză o voinţă neîncovoiată; sub chipul acela de răzeş plin de bonomie naivă, e totdeauna deşteaptă la pândă cea mai sigură judecată politică, cea mai adâncă dibăcie de om de stat. Toate acestea, pe un fond moral fără cea mai mică imputare.

Ion Luca Caragiale în Lascăr Catargiu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nimeni nu va şti câtă singurătate, câtă amărăciune, câtă renunţare se află îndărătul oricărei aparenţe de fericire.

Paulo Coelho în Veronika se hotărăşte să moară (1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te apuci să crezi în Dumnezeu din orgoliu. Este – dacă nu plăcut – în tot cazul "onorabil". De nu te pasionezi de El, trebuie să te ocupi de oameni. Dar cine poate cădea atât de jos!

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim hotar

Sunt la ultimul hotar
Când risipele ce mi-au fost
Revoltă şi pradă
Plutesc cununi,
Spre abis de cascadă.

Câtă umilinţă, câtă trufie
Câtă rabdare mi s-au permis?...

Atâta haos de parcă Dumnezeu
S-a sinucis!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În certitudinea de a fi neînţeles încape tot atâta orgoliu câtă ruşine.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te sfătuiesc că dacă nu poţi învăţa să iubeşti adevărata artă, măcar învaţă să urăşti arta falsă şi s-o respingi. Şi nu fiindcă acest lucru mizerabil este atât de urât şi de stupid şi de inutil şi eu te rog să-l alungi de lângă tine, ci mai mult fiindcă aceste defecte sunt numai simbolurile externe ale otrăvii din interior: priveşte în ele şi vei vedea câtă muncă în zadar, câtă tristeţe şi câtă nefericire au fost consumate pentru realizarea lor şi le-au însoţit din prima clipă – şi toate astea pentru nişte nimicuri de care nimeni nu are nevoie.

citat din William Morris
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În biserici mă gândesc adesea ce lucru mare ar fi religia dacă n-ar fi credincioşii, ci numai neliniştea religioasă a lui Dumnezeu, de care ne vorbeşte orga.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne

Latră câinii: câtă bucurie!
Bate vântul: câtă poezie!
Trece noaptea: câtă insomnie!
Strugurii s-au plictisit în vie!!!

Nerăbdător,
De grijă mor,
Când, fără zor,
Pot sta uşor
Nemuritor.

poezie de Marius Robu din Aproape alb
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu învăţasem cât de contradictorie este firea omenească; nu ştiam câtă poză există în sinceritate; câtă josnicie se ascunde în spatele nobleţei sau câtă bunătate în spatele viciului.

citat clasic din W. Somerset Maugham
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu cât e mai intensă şi mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în întindere, cu atât cere mai mult individualul şi unicul. Astfel se întâmplă că marile pasiuni descoperă absolutul într-o femeie, care la cea mai redusă analiza de abia îşi poate salva existenţa biologică. Unei consideraţii din afară, iubirea este atât de absurdă, încât ea nu poate fi apreciată decât pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi în
consideraţii, ci numai în mirări.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinii au dreptate: Mândria a fost cauza principală a nenorocirilor din orice naţiune şi din orice familie de la începutul lumii. Alte vicii pot uneori să-i aducă pe oameni laolaltă: poţi găsi prietenie şi glume între beţivi şi stricaţi. Dar mândria înseamnă întotdeauna duşmînie- ea este duşmănie, şi nu numai duşmănie între oameni, ci duşmănie faţă de Dumnezeu. În Dumnezeu găseşti ceve ce îţi este infinit superior în toate privinţele. Dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu în felul acesta – şi dacă, prin urmare, nu şti că eşti neînsemnat în comparaţie cu El – tu nu-L cunoşti deloc pe Dumnezeu. Câtă vreme eşti mândru, nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu. Omul mândru priveşte totdeauna de sus la lucruri şi la oameni şi, bineînţeles, câtă vreme priveşti în jos, nu poţi vedea ceva ce este deasupra ta.

C.S. Lewis în Creştinismul redus la esenţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, tăcerea ne poate vindeca de toate relele, numai de Dumnezeu, nu!

Costel Zăgan în Deşertul de catifea, 108. Dio, clona de hârtie (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă îngrijorare, când nu eşti sigur de propriile-ţi îndoieli şi te întrebi: sunt îndoieli cu adevărat?

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zi...

.. Şi câtă legănare este-n ramuri,
Şi câtă graţie în frunze!
Perdele verzi mi-au croşetat la geamuri
Şi dor mi-e de sărut pe buze!

Ce zi! Şi câtă linişte mă scaldă,
Pe flori mai dorm boabe de rouă,
Doi fluturi au ieşit la promenadă,
E vis şi azi nu o să plouă!

Din când în când, se aude arcuşul
Viorii vântului ce cântă,
Şi păsările-au părăsit culcuşul...
În strană, îngerii cuvântă!.. "

Ce zi şi câtă legănare este,
Miraj şi încântare, e poveste!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!