Dulce amăgire prin care dăm spiritului dimensiuni nebănuite - singurătatea.

citat din Garret Imis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

filozofie

Filozofia este starea naturală a spiritului.

definiţie de Garret Imis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Fericirea este egoism.

definiţie de Garret Imis în Dincolo de muntele cunoaşterii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia reprezintă o alterarea a profanului de către acela care speră să atingă sacrul.

citat din Garret Imis
Adăugat de Simi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea fascinantă a nopţii constă în a da dimensiuni nebănuite, uluitoare tuturor celor ce te înconjoară, născând trăiri de alte dimensiuni!

Maria Pal (17 noiembrie 2014)
Adăugat de Maria Pal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura cale prin care putem aduce pacea pe acest pământ nu este prin discursuri sau iniţiative organizatorice, ci prin transformarea oamenilor, prin ridicarea lor la această nouă conştiinţă a celei de-a patra dimensiuni, în care ei manifestă calităţile spiritului. Astfel, realizarea păcii globale poate veni numai prin oameni care au atins această stare în timpurile moderne, care sunt foarte speciale şi pe care le numesc Timpuri ale înfloririi.

Shri Mataji Nirmala Devi în Era metamodernă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea în haos este un joc inconştient al omului când se joacă de-a Dumnezeu; este o metodă pandemică în care haosul ia dimensiuni înnegurate, nebănuite.

Ştefan Radu Muşat în Întoarcerea în haos - nume de cod: COVID - 19 (martie 2019)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolata nu este amăgire! După o masă sărată, aveţi nevoie ceva dulce. Acest lucru este viaţă, nu amăgire.

citat din Ali Landry
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-şi găsească alinare-n lutul
Acestui colţ de Rai şi Românie
Mai singur decât însăşi Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îţi vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide uşa frate creştine!
Priveşte cum ard în flăcări de iubire!

Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură şi sună,
când cerul îşi scutură petalele albe
şi ninge prin ţară cu raze de lună.

Cand Îngeri păşesc pe căi neumblate
şi heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură şi arde
şi-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă şi-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele şade.

Priveşte cum ard şi pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide uşa creştine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem spune că Intenţia este starea noastră permanentă, de când ne naştem şi până când trecem în alte dimensiuni, şi depinde de circumstanţele în care ne aflăm, ca să aducem din planul nostru interior către cel exterior fizic vibraţia spiritului, pe care să o îndreptăm în direcţia cerută.

Contele Incappucciato în Cristalul Viu, Omul, Energie, Lumină şi Formă
Adăugat de Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zburăm... spre lumi imaginare

E vremea să te trezeşti, iubitule,
Soarele va răsări azi mai frumos
Şi toate veşniciile se vor etala minuţios
Nu există cercuri desprinse din destăinuiri
Suntem aproape de fiecare umbră din viaţă,
Pe care o putem acumula afectiv,
Nu cred că mai contează cine se va plimba prin faţa-ţi
Zboară odată cu mine prin norii depărtaţi
Nu te întrista căci viaţa se prelungeşte
Peste ale noastre timpuri se văd voaluri
Şi vom cunoaşte margini nebănuite ale unui suflet
Care va uimi prin limitarea sa în aceste lumi.
Nu voi cunoaşte lumi nebănuite
Şi nici nu voi adormi la marginea de drum,
Fără a mă bucura de un soare preacurat.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire

Amăgire,
ameţitoare cu aur de frunze rococo!
Împrospătezi arome de suflet chinuit,
cu utopice visuri,
în tentă galben Schonbrunn
criptate-n runice inscripţii.
Firave pâlpâiri, în umbre-ntunecate!

Amăgire,
din gâtul de vioară cioplit în palisandru,
trimiţi seducător cânt de sirenă,
efectul afrodisiac din lemnul tău,
şi nu miresme impregnate-n echilibru!

Amăgire,
ademenire străvezie
cu nesănătoase subţirimi de porţelan!
Înşeli cu false străluciri spre bucurie
inconştiente chipuri cenuşii,
de sevă, sens şi ţel secătuite.

Amăgire,
administrezi speranţa-n picătură distilată,
să nu se urce la cap,
să-l turbeze de optimism neîntemeiat.
Termometrul de iluzii mai trebuie scuturat,
mercurul himerelor
cotele toate deja a bulversat!

Amăgire,
magică făcătoare de înşelăciuni
în bacantică frenezie!
Îţi vor suna şi ţie într-o zi
trâmbiţele Judecăţii de Apoi,
trecută-ţi va fi prin ciur şi dârmon
nimicnicia de răufăcător.

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea e un afrodisiac al spiritului, precum conversaţia al inteligenţei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

singurătate

Singurătatea e dieta spiritului; mortală când e prea îndelungată, cu toate că e necesară.

definiţie clasică de Vauvenargues
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În esenţa ei, matematica nu-i decât un ansamblu de vederi şi de procedee schematice ale spiritului nostru, replica conştientă a activităţii inconştiente care creează în noi o imagine a lumii şi un ansamblu de norme după care noi acţionăm şi reacţionăm. Nu-i un edificiu ancorat undeva într-o absolută soliditate, ci o construcţie aeriană care rezistă ca prin minune: cea mai îndrăzneaţă şi neverosimilă aventură a spiritului.

citat din F. Gonseth
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin drumeţie, ca şi prin muzică, omul se modelează, se transformă, se şlefuieşte cu ajutorul emoţiilor ce le încearcă, se întăreşte prin asprimile ce le îndură, îşi îmbogăţeşte sufletul cu lumină şi frumuseţi nebănuite.

citat din Dumitru Almaş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire

Fugăriţi, cu saci-n spate,
Când priviră înapoi
Îşi dădură iute coate:
- Vezi, poliţia-i cu noi!

epigramă de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea mea, o mână-ntinsă,
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o uşă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.

Singurătatea mea, o apă-adâncă,
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal şi nici un colţ de stâncă,
Sunt eu şi necuprinsul, doar atât...

Singurătatea mea, o noapte neagră,
Deşi în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nţeleagă
Lumina flăcării acestui loc?

Singurătate, tâmpla mea fierbinte,
Să scriem toate-aducerile-aminte!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea mea, o mână-ntinsă
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o uşă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.

Singurătatea mea, o apă-adâncă
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal şi nici un colţ de stâncă,
Sunt eu şi necuprinsul, doar atât...

Singurătatea mea, o noapte neagră
Deşi în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nţeleagă
Lumina flăcării acestui loc?

Singurătate, tâmpla mea fierbinte
Să scriem toate-aducerile-aminte...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mici îi recunoşti după ambiţii, numai ei au aşa ceva.

Garrett Imis în Gânduri despre mine şi tine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!