Să vânăm lumina lunii

Doamnă a deşertăciunii
care n-ai să pleci-napoi
să vânăm lumina lunii
cu-ntunericul din noi.

Să vânăm plângând la noapte
lacrimi mari din ochii goi
să vânăm lunare şoapte
cu-ntunericul din noi.

Să vânăm vânatul dulce
care eşti şi care sunt
şi tot fuge pe pământ
şi-ar veni şi iar s-ar smulge.

Doamnă, ce ne-arată luna?
Vânător - vânat sunt una.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Iubiţi-vă pe tunuri (1981)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânăm metaforele

Scufundaţi într-un calm ca de moarte
ascultăm cum se afirmă conştiinţa

Pe marginea gândului
omul
se întâmplă a fi
între două planuri
unul static în care se regăseşte
altul în mişcarea cuvântului din urmă
în care se rătăceşte

Scufundaţi într-un calm ca de moarte
pe liziera pădurii vânăm
metaforele Bibliei în care
ne regăsim încet
încet încet
aşa cum săgeata
naşte o cruce în trunchiul copacului
în care se înfige
prea vie să se frângă
prea statică să cuvânte întâmplarea
de a fi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeremy Grey: Ai mai împuşcat aşa ceva înainte?
John Beckwith: În toţi aceşti şaptesprezece ani de când ne ştim m-am furişat ca să merg la vânătoare în jurul lumii. Nu, nici măcar nu ştiu ce este o prepeliţă!
Jeremy Grey: Mă simt ridicol. De ce a trebuit să ne camuflăm? Ca să nu ne vadă prepeliţa cea mare şi rea?
John Beckwith: Ştiu. De ce nu putem să vânăm ceva normal ca un şoim sau un vultur, ceva cu gheare?
Jeremy Grey: Ar fi minunat. Am putea vâna ceva mai mare, de exemplu. Ceva în genul unei gorile sau a unui rinocer sau a unui nenorocit de om! Asta chiar tne-ar ţine în priză.
John Beckwith: Esti puţin cam dur.
Jeremy Grey: Vreau să spun că ar fi un joc periculos să vânăm un om chiar acum. Un adversar care să merite. Nu un om înarmat, ci un om deştept, un om care să cunoască jungla. Sau pădurea.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul pleşuv

Veniţi să vânăm, să vânăm sus, în munţi,
Printre brazii bătrâni şi stejarii cărunţi!
Miroase a iască şi-a fum sub amnar,
E muntele templu, e sfântul altar...
Peste mine de aur, pe stânci de granit,
Urcăm, pas cu pas, spre al muntelui schit.
Veniţi să vânăm, înălţimile-aşteaptă.
Un vultur pleşuv, ca un foc, stă să ardă.
El şade ascuns în desişul stufos,
I-e aripa frântă, căzut este jos,
Încearcă să zboare, de schije-i lovit.
"Se-apropie",-şi spune, "obştescul sfârşit".
De veghe, în munte, ani mulţi a rămas,
Trăieşte-n tăcere şi ultimu-i ceas.
Încearcă să zboare, măcar de-ar scăpa,
Dar rana îl doare, aripa i-e grea.
Rănită, acvila, se-aprinde-n pustiu –
O flacără vie, un suflet zglobiu,
Se zbate în moarte – un fulger, o stea,
Se-aşează tăcut peste inima mea.
Tezaurul şade sub ghearele ei...
Săgeţi se rotesc... Îmi sunt umerii grei.
Povara iubirii de neam şi pământ
Se scurge prin mine. Sunt lut de cuvânt...
Acvila cu pene de aur se zbate,
O chem – legământ înainte de moarte.
Ni-i aripa minţii altar şi tezaur.
Ne-aşteaptă acvila cu pene de aur.
Pustie e lumea, ea zace zdrobită
De glonţele morţii; nimic n-o alintă...
E-un munte de flăcări; spre cer se înalţă
Acvila rănită, cu sete de viaţă.
O ultimă strofă mai plânge-n priviri,
Un dor de-nălţime şi-un dor de iubiri.
Doar brazii, jelanii, pe creste revarsă,
Acvila e-n Ceruri, acvila e-acasă!
Eroi ai luminii, veniţi la vânat,
Un vultur ne cheamă în munţi de bazalt.
Un vultur cu pene de aur roteşte...
Veniţi să vânaţi, să simţiţi româneşte!

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean: Ce facem noi aici?
Sam: Vânăm o fantomă.
Dean: Exact, o fantomă. Cine face aşa ceva?
Sam: Noi.
Dean: Exact, noi. Şi de-aia vieţile noastre sunt oribile, Sam. Haide, noi vânăm monştri. Ce naiba? Adică, oamenii normali, când văd un monstru, fug. Dar nu şi noi, nu, nu, nu, noi urmărim creaturile care vor să ne omoare! Sau care vor să ne mănânce de vii! Ştii cine face aşa ceva? Nişte oameni nebuni! Noi... suntem nebuni! Şi mai e şi cina aia îngrozitoare şi camerele împuţite de motel şi ospătăriţa cu iritaţia aia ciudată de la popasul pentru camioane. Cine vrea o astfel de viaţă, Sam? Serios! Ţie chiar îţi face plăcere să stai cu mine pe cap în maşina asta opt ore pe zi, în fiecare zi? Nu cred! Conduc cu viteză şi ascult la nesfârşit aceleaşi cinci albume şi cânt mereu şi ştiu că asta e enervant. Iar tu eşti balonat! Mănânci jumătate de burrito şi deja te-ai intoxicat! Ştii ceva, uită totul.
Sam: Dean, unde te duci?
Dean: Sam, nu te apropia de mine, pentru că am terminat cu toate. Am terminat cu monştrii şi cu câinii iadului şi cu nebunia asta cu fantomele şi toata apocalipsa asta. Mă retrag, am terminat, renunţ.

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem închisori destule pentru corupţi şi nici legi aşa de bune şi de dure ca să-i vânăm.

citat din Alina Mungiu-Pippidi
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fuga noastră după vise
Le vânăm până le ucidem
In loc să le-mblinzim şi hrănim
Cu pâinea inimii

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orval: Hai să ieşim la vânătoare!
Preston: Vânătoare? Nu noi îl vânăm pe el, ci el ne vânează!

replici din filmul artistic Rambo I, după David Morrell
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferdinand: Să lăsăm renumele, pe care toţi, cu stăruinţă, îl vânăm în viaţă, să fie-ntipărit pe licenţioase epitafuri, să ne cinstească-n necinstirea morţii şi, în ciuda Timpului devorator a toate, cu ardoare de ne petrecem viaţa, aşa putea-vom plăti onoarea care ştirbeşte lama ascuţită a coasei morţii şi ne ajută să dăinuim vecinic.

replica de început din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare de ce oamenii şi cu atât mai mult bătrânii, plini de înţelepciune, nu ştiu să-şi petreacă singurătatea, ascultând şi fiind Singurătatea şi Tăcerea Tainică, dar atât de inimoasă a lui Dumnezeu, care oricum noi o suntem şi o vom fi întreaga veşnicie? Oare de ce dintr-o conversaţie vânăm doar zgomotul cuvintelor, dar nu şi liniştea atât de plină a inimii din care ele apar?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi zebră

Nicăieri drumurile nu te aşteaptă...
Poţi păşi pe cărări cu sânge uscat,
Semafoarele vor fi verzi,
Poliţia te priveşte,
Prefer amenzile pe hârtie!
Dacă radarul tău mi-ar asculta inima,
Mi-ai lua pe loc carnetul
De... orice vrei tu.
Poate fi altfel decât ce vreau eu,
Orizonturile sunt deschise,
La fel ca paşii tăi,
Vânăm aceeaşi zebră,
Spune-mi,
Are rost să traversez?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlniri

Ne întâlnim grăbiţi prin unghere de viaţă,
Şi ne îmbrăţişăm tăcuţi ca două umbre calde,
Departe de figuri cu zâmbete de gheaţă,
Pitiţi pe sub castani cu frunze de smaralde.

Grăbiţi vânăm secunda propice întâlnirii,
Notând clipa aceea în limpezi calendare,
Pe jar de dor pândind momentul revenirii,
Cu ochii de acvilă ţintiţi spre secundare.

Străjuim clepsidre prin care doruri curg,
Ce-n pieptul aşteptării cu flăcări roşii ard,
Cu pâlpâiri pictate pe ceruri în amurg,
Te aştept la întâlnire cu un buchet de nard.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă iarbă

Doamna mea dinspre câmpii
Bate vânt de reci securi
Plâng amiezile în fructe
Şi lumina în păduri.

Doamnă iarbă, eu mai sunt
Cântecul de sub pământ
Murmurat în lacrimi line
Peste hohotul din tine.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lacom, Doamnă ( Parodie după Sunt tânăr, Doamnă de Mircea Dinescu)

Sunt lacom, Doamnă, vinul nu curge fără rost
Şi ochiu-mi hulpav cată fripturile în sânge.
Nu-mi pasă şi-orice cumpăr, nu mă mai uit la cost.
După mai noi reţete, inima de dor plânge.

Sunt lacom, Doamnă, lacom şi am visat destul
La ciorba de potroace, la borşul meu de miel.
Cum nu mai am vreo treabă, măcar să mor sătul.
Nu fac rabat la banii ce-i am în portofel.

Sunt lacom, Doamnă, lacom şi chiar mă ţin semeţ
Şi-mi place să beau vinul alături de-o cochetă,
Dar când se-aduc platouri cu carne de mistreţ,
Mă salt şi-mi tai o halcă, mânjit pân' la manşetă.

Sunt lacom, Doamnă, lacom, curelele mă ţin.
Mănânc cu-nfrigurare claponi, curcani, berbeci
Şi lăutarii-mi cântă până ce eu termin,
Stacanele umplute cu vin de soi, din beci.

Sunt lacom, Doamnă, lacom, ca uliul mă reped;
În loc să îţi fac curte, să nu te indispună,
Că îmi sticliră ochii la pulpele de ied.
Iertare, scumpă Doamnă! Sunt lacom... Noapte bună!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenerii paradisului

- Bună seara, doamnă.
- Bună seara, domnule.
- Vă privesc până sub inimă, doamnă.
- Ştiu; dar şi eu vă privesc, domnule.
- Vă cunosc şi urna de veci, doamnă.
- Nicio grijă, şi eu vi-o cunosc
pe-a dumneavoastră, domnule.
- Mă enervaţi cumplit, doamnă.
- Şi dumneavoatră, nu mai puţin, domnule.
- Înseamnă că nu se mai poate face
nimic, doamnă.
- Desigur, domnule. Acesta e şi rostul
egalităţii dintre noi, dragă domnule.
- Nici să trăim, doamnă?
- Nici. La ce bun, domnule?
- Nici să murim, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Nici să vă las să trăiţi, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Atunci... vă ucid, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dar eu sunt un geniu, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Vă asigur că sunt nebun, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Daţi-mi un "Do" de jos, doamnă...
- Aveţi un "Do" de jos; muriţi liniştit,
domnule!

poezie de Ion Crânguleanu din Riscul certitudinii (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specie

Ce frumoşi suntem
din os făcuţi;
nu-i diferenţă, timpul umplem,
de mamuţi!

Supremi pe scară,
în vârful ei,
suntem apocalipsa planetară;
vânăm tot ce-i.

Cult ne-i omorul
de semeni, tot;
ne-ascundem -invocând soborul-
caninul-ciot.

Braţ plin de muşchi,
licheni, lichele...
Şi fabricăm... şi suntem "puşti"
de jagardele!

Distrugem tot,
-c-avem atomul
ce ni s-a dăruit, la făcut hoit-
specia OMUL!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Aştept să mă cauţi tu,
Tu aştepţi să te caut eu,
Ne bântuim unul pe altul,
Aşa, ca două animale de pradă,
Hăituite,
Care nu mai pot nici împreună,
Nici una fără cealaltă,
Într-o pădure fără ecou,
Iarna.
Aştept să mă cauţi tu,
Tu aştepţi să te caut eu,
Ne vânăm senzual unul pe altul,
Aşa, ca două sălbăticiuni în rut,
Lacome,
Care plesnesc de dorinţe primordiale
Prin cavernele pustietăţilor,
Prin labirintul tăcerii dintre noi,
Într-o pădure fără ecou,
Iarna...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie sâmbătă la prânz

Să fie sâmbătă la prânz
Cu un bagaj cât mai uşor
Când pe pământ sunt nunţi
S-o luăm spre munţi
De care ni-i atât de dor

Va fi şi noapte mai târziu
Şi vor veni şi zori de zi
Dar prin păduri adânci
Până atunci
Ne vom urî, ne vom iubi

Duminica s-a desfiinţat
Tu eşti lumina unui plâns
Şi pentru veci aş vrea
Iubirea mea
Să fie sâmbătă la prânz

S-aprindem foc din lemne verzi
Să hohotim ca doi nebuni
Şi să uităm şi noi
Drumu'-napoi
Să nici nu se mai facă luni

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mă poate cunoaşte

Nimeni nu mă poate cunoaşte
mai bine ca tine.

Ochii tăi în care dormim
Amândoi
Au făurit luminilor mele-omeneşti
O soartă mai bună decât nopţilor lunii.

Ochii tăi în care călătoresc
Au dat gesturilor făcute de drumuri
Un sens desprins de pământ.

În ochii tăi - cei ce ne-arată
Nesfârşita noastră singurătate
Nu mai sunt ce credeam că sunt.

Nimeni nu te poate cunoaşte
Mai bine ca mine.

poezie celebră de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri şi lacrimi

Prefaci poemele în lacrimi,
Sărutul lor cade pe ele,
Eşti pasiune şi eşti patimi
La fel cum sunt şi ale mele

Oftatul tău de fericire
Mi-aduce sufletul în palmă,
Iar de acolo, prin iubire,
Eu îl trimit la tine Doamnă

În ochii tăi se oglindeşte
O dragoste, imensitate,
Care pe noi ne izbăveşte,
De tot ce e singurătate

Cad lacrimile peste versuri,
Răsar în ele trandafirii,
Iar noi alegem universuri
Ce poartă numele iubirii

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti, Doamnă

Din cer cad ape, şiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Eşti bine azi,
Iubită, Doamnă?

Nu eşti. Ţi-e dor
Si jale-ţi este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o căleşti.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?

Şi gogoşar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide uşa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubeşti,... Doamnă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!