La întoarcerea soţului din concediu

Cine-i blonda platinată
Ce-o aduci bărbate?" "Păi...
E un bibelou de fată,
Amintire de la băi'.

epigramă de Constantin Şorega din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostit de un bibelou

În gara veche, pe linii uitate
Stau trenuri ruginite, de plouate
Doar mai scârţie ceva, când le bate vântul
Amintiri estompate... nu le mai ajungi cu gândul.

Dar a mai rămas una, una poate zurlie
De când este acolo, nimeni nu mai ştie
Se vede prin geam o frumoasă cutie
Simt că trebuia să fie un frumos cadou
Căci în cutie este un imaculat bibelou.

Din trenul cel vechi
Îl iau la mine acasă
Îl pun lângă ceasul meu,
pe masă
Şi dimineaţa, când mă uit
la ceas
Văd în bibelou o fată frumoasă.

Zâmbesc adeseori şi mă gândesc la ea
Cine ştie cadoul pentru cine trebuia?
Dar este atât de vesel pe măsuţa mea.

Fată frumoasă, imaculat bibelou
Stai aici, la mine, să mă trezesc mereu
Să îţi spun ce minune eşti, în gândul meu
Tu îmi alungi norii, tu alungi ceaţa
Parcă îmi spui mereu, 'bună dimineaţa'.

O, ce nebun sunt
Sunt îndrăgostit de un bibelou
De un vis, ce niciodată nu se va mai implini
din nou.

Dar în trenul acela, ruginit
Atâtea vise nu s-au împlinit
De aceea, nebun e gândul meu
Sunt mereu îndrăgostit de un bibelou.

Este fata în acel bibelou
În rochie albă de nuntă.
Ii fac şi poze, de tablou
Visul vremea înfruntă.

poezie de Alex Dan Şerbănescu (21 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui proaspăt tătic (fericit că are băiat)

Băiat frumos – un bibelou –
Dar ca să aibă-n coş şi-o fată
Făcu soţiei un cadou
O secretară... înfiată!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar tu

Un inel şi o hartie,
Scrise-n grabă îmi trimiţi,
Prin colega ta de bancă,
Ce crude puteţi să fiţi!

Îmi aduci o amintire?
Nu te teme aveam multe,
Şi m-am săturat de ele,
Vreau o fată să m-asculte.

Ce citesc nu pot a crede,
Spui deschis că mă iubeşti,
Şi te sun plin de speranţe,
Dar tu tot aceeaşi eşti.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe şoseaua Rm. Vâlcea - Călimăneşti se înmulţesc gropile

Ce te miri? Ca să te-ncuie -
Ziseră doi mizantropi -
Cum fachirii dorm pe cuie,
Cei cu drumul, dorm în gropi.

epigramă de Constantin Şorega din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda: Vreau să divorţez, domnule judecător.
Judecătorul: Şi care e motivul, doamnă?
Blonda: Nu mi-a fost credincios.
Judecătorul: Adică?
Blonda: Adică mi-am dat seama că nu e tatăl copilului meu.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui soţ leneş

Nevasta lui boscorodea:
- Bărbate, fă şi tu ceva!
Şi a făcut, spălând-şi vina,
O scumpă fată, cu vecina.

epigramă de Vasile Larco din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de Crăciunul în doi

Cântau colindele, dar gândul
Fugea aiurea, rătăcit,
Şi-i răscolea în amintire
Crăciunul lângă cel iubit.

Îl vede lângă brad, şi-ntreabă
De-a spart vreun glob când le-a adus,
Şi-l ceartă fiindcă nu ajunge
Să pună steaua-acolo, sus.

Mi-e dor să te mai cert, bărbate,
Să-ţi prind fularul strâns, la gât,
Să-ţi încălzesc în mâini obrajii,
Să-ţi leg şiretul, cât de cât.

Mi-e dor de şapca ta-ntr-o parte,
De vocea-ţi caldă, de tenor;
Mi-e dor să colindăm, bărbate.
De tine şi de noi, mi-e dor!

poezie de Sorin Ovidiu Bota (16 decembrie 2018)
Adăugat de Sorin Ovidiu Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Întâi Mai... mai altfel

- E Întâi de Mai, bărbate!
Ce... grătar? Ce... libertate?
Ce-o să facem azi, în doi?
- Defilăm prin casă... goi!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examen la uşa pântecelui

Cine-i proprietarul acestor picioruşe uscate! Moartea.
Cine-i proprietarul acestei feţe primitive, pârlite? Moartea.
Cine-I proprietarul acestor plămâni încă în funcţiune? Moartea.
Cine-i proprietarul acestui veşmânt de muşchi? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor nervuri nevorbitoare? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor creieri labili? Moartea.
Al acestui sânge unsuros? Moartea.
Ai acestor ochi prea puţin eficienţi? Moartea.
Al acestei micuţe limbi vicioase? Moartea.
Al acestei repetabile insomnii? Moarea.

Oferit, furat sau păstrat în aşteptarea judecăţii?
Păstrat.

Cine-i proprietarul acestui pământ pietros, bătut de vânturi? Moartea.
Cine-i proprietarul întregului spaţiu? Moartea.

Cine-i mai puternic decât speranţa? Moartea.
Cine-i mai puternic decât voinţa? Moartea.
Mai puternic decât iubirea? Moartea.
Mai puternic decât viaţa? Moartea.

Dar cine-i mai puternic decât moartea?
Evident, eu.

Ai permisiunea să treci, cioară.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda: Îmi spuneţi cât timp face trenul de la Craiova la Bucureşti?
Casiera: Un minut...
Blonda: Mulţumesc.

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda: Puteţi să-mi daţi un test de sarcină?
Farmacista: De care?
Blonda: Negativ, dacă se poate!

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să nu uiţi,
să mai treci într-o zi să-mi aduci din iubire
şi muguri, şi sloi, şi zăpezi înflorind
şi-o lumină culeasă cu strigăt tăcând.
să mai vii să mă vezi, de-ţi mai sunt amintire.
să mai vii poate o clipă, cu-n gând şi zâmbind
să-mi aduci ce-a rămas neatins şi nespus
dintr-o lampă pustie ce-a rămas tremurând.
îmbrăcată-n omăt, câte şoapte ne-am spus.
să mai vii că te-aştept în veranda de lemn
unde noi ne-am iubit prin ninsoarea căzând
să mai vii să-mi aduci mâna caldă de-atunci
şi strânsoarea cu tine să-mi aduci neuitând.
să mai treci într-o zi să-mi ţii tâmpla în palmă
şi să-mi mângâi şi ochii, şi umerii reci
să nu uiţi să-mi aduci din iubire fărâma
ce-ţi şopteşte "mi-e dor, să nu uiţi să mai treci..."

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda

Într-o linişte dementă
Să te sorb cu-aşa plăcere,
Te aştept, efervescentă,
Blonda mea... sticlă de bere!

epigramă de Gheorghe Dragu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda: Vai, dragă, ce bună e cafeaua pe care ai făcut-o...
Prietena: Mi s-a spus că e adusă direct din Brazilia.
Blonda: Formidabil! E încă fierbinte...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda şi carnetul auto

Un om a povestit concret:
- Ea, m-a făcut fără carnet.
- Cum, pentru o blondă, vere?
- Da, căci blonda era... bere!

epigramă de David Boia (16 decembrie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda şi engleza

Studiază doar la Londra
-Nici nu ştiu de ce mă mir-
Căci e moartă, zice blonda
După limba lui ''Shakespeare''.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte?...

Îţi mai aduci aminte de norii plumburii?
Îţi mai aduci aminte de ploaia ce
ne-nvăluia sărutul
într-un parfum de trandafiri?
Îţi mai aduci aminte de nopţile târzii
Când visam la nemuriri?...

Pentru atunci când amintirile îşi vor cânta refrenul...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discreţie

Nevasta i-a născut o fată
Ce semăna c-un bun amic,
Dar n-o să ştie cine-i tată,
Că barza are ciocul mic.

epigramă de Mihai Frunză din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i fata?

Într-o bună zi-n grădină
A intrat, cam decoltată,
Cu pas gingaş de felină
O încântătoare fată.

Pe unde calcă răsar flori
Şi saltă-n zbor mici fluturaşi;
La semnul ei apar cocori
Şi crapă-n ramuri muguri graşi.

Cine-i fata zâmbitoare
Care-n urmă-n iarba rară
Ghiocei şi lăcrămioare
Lasă peste tot pe-afară?

Cucul, ce prin văi se-ascunde
Şi se culcă-n crânguri seara,
Mă strigă: - Îţi voi răspunde!
Fata asta-i Primăvara!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă fără ecou

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţă efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an...

Îţi mulţumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?...
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?...

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti...
Să nu te mişti...
Şi dacă ne iubeşti --
O!... daca ne iubeşti cu-adevărat
Aşteaptă-ne la fel încă un an...
Un an măcar...
Atât...
Un singur an...

Iubire, bibelou de porţelan!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!