Gândurile deşarte, chinul zadarnic, devin uneori atât de obositoare, încât nebunia îmi pare ca un refugiu. Prudenţa este o abţinere dureroasă. Imprudenţa, izbucnirea - reconfortează.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa din showbiz e atât de obositoare, fiind toată ziua la concerte şi pe drumuri, încât uneori o poţi avea lângă tine pe regina reginelor, că nu mai ai chef de nimic.

citat din Cătălin Botezatu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţia este uneori dureroasă. Schimbarea poate fi uneori dureroasă. Însă nimic nu este mai dureros decât să stai blocat într-o situaţie în care nu te mai regăseşti sau în care simţi că nu mai aparţii.

Ursula Yvonne Sandner în Iubire, relaţii şi viaţă. Reflecţii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pare să fie la mintea cocoşului, dar uneori cuplurile devin atât de ocupate şi de prinse în vieţile lor individuale, încât uită, pur şi simplu, să-şi mai petreacă timpul împreună. Cu cât petrec mai puţin timp împreună, cu atât mai probabil este să se simtă mai distanţi unul faţă de celălalt. Această situaţie poate fi rezolvată programând deliberat întâlniri în oraş, cine romantice acasă, seri fără televizor şi escapade ocazionale în weekend - doar voi doi.

Mark Merrill în Liste de iubire pentru soţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialogul este una dintre formele care contribuie cel mai mult la înflorirea vieţii spirituale. Eremiţii spirituali sunt excepţii. Omul de cultură este însetat după replică şi contrareplică. Are nevoie de aceasta pentru a-şi ascuţi gândurile, pentru a-şi oţeli voinţa, pentru a scăpa de sentimentul singurătăţii şi lipsei nemiloase de înţelegere care-l înconjoară. Atât de mult le simte nevoia, încât, fără să vrea, începe dialogul chiar şi cu persoane necompetente, cu oricine se află în jurul său, pentru a avea cel puţin iluzia unui dialog.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adeseori o prostie este tot atât de greu de combătut ca şi o idee corectă.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile îşi capătă adevăratele lor dimensiuni numai în singurătate, ca şi zgomotele în tăcerea nopţii.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări (1977)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

abţinere

Abţinere. Indiferenţă la vot.

definiţie aforistică de David Boia (21 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflaţie dureroasă

Nu
doar
că
mă
rog

Să
nu-mi
crească
aripi

Ci
zilnic

Le
smulg
din
rădăcini

Pană
dureroasă
după
pană
dureroasă

Zadarnic
însă

A
doua
zi
trebuie

S-o
iau
de
la
capăt

Rugăciuni
şi
aripi
smulse

Aripi
smulse
şi
rugăciuni

Doamne

Iartă-le
umbra
vinovată

N-am
să
mai
zbor

NICIODATĂ

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (29 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu păstra iniţiativa numai pentru tine. Las-o uneori şi gândului, iar tu să-l urmezi.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia este o condiţie umană. În noi nebunia există şi este prezentă cum este şi raţiunea. Problema este că societatea, pentru a se numi civilizată, ar trebui să accepte atât raţiunea, cât şi nebunia.

citat din Franco Basaglia
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem numai atâtea sensuri câte putem exprima în limba noastră şi ea este tot atât de exactă, pe cât de exacte îi sunt cuvintele.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât ai pătruns mai puţin în profunzimea unei probleme, cu atât mai uşor te mişti la suprafaţa ei.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, este atâta zgomot în liniştea mea, încât nu reşesc să îmi aud gândurile...

Elena Bulancea (19 februarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată un gând nu vine singur. Stoluri-stoluri vin gândurile, ca păsările călătoare. Unu-l atrage pe celălalt din adâncimi, unde dormea în neştire, de cine ştie câţi ani, fără ca tu să-şi fi dat seama vreodată.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi citesc gândurile
şi să te'nţeleg.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi simt adierea
şi să o opresc.
Poate că eşti
atât de aproape...

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un om a fost lovit în vreun fel, atunci trebuie ca rana să fie atât de dureroasă încât să nu te mai temi de răzbunarea sa.

citat clasic din Niccolo Machiavelli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărârea de a evita un rău este uneori atât de statornicită, până când răul este atât de înaintat încât evitarea lui devine imposibilă.

citat din Thomas Hardy
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

In lipsa durerii placerile devin obositoare.

Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vreme cât rămânem înlăuntrul timpului, avem semeni cu care intrăm în rivalitate; de îndată ce nu mai suntem acolo, tot ce fac şi tot ce pot crede despre noi ne lasă indiferenţi, pentru că suntem atât de desprinşi de ei şi de noi înşine, încât a produce o operă sau a ne gândi numai la asta ne pare zadarnic sau bizar.

Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!