N-a venit Dumnezeu să ne împartă pământul, ci cerul!

citat din Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A aştepta vremea lui Dumnezeu nu-i slăbiciune, ci putere.

citat din Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea are de-a face cu Dumnezeu, care e invariabil aşezat la capătul de linie al vieţii noastre.

citat din Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Timpul înseamnă har.

definiţie de Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Hristos a vrut să fie ultimul om, ca să ne poată mântui.

citat din Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i suficient ca oamenii care vin la biserică în beznă să plece în ceaţă.

citat din Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos e pe aproape dar noi, Îl căutăm pe lună, pe când El tocmai ne spală picioarele.

Vladimir Pustan în Tristeţea dinaintea plecării - eseuri, Cu optimism despre viaţă
Adăugat de guşă marcela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea e un semn al adevăratei puteri interioare, recunoscând că nu mai avem nevoie de durere ca de o cârjă.

Vladimir Pustan în Coşmarul lui Dumnezeu, Capitolul 2 (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorii adevăraţi nu-s cei ce visează, ci sunt cei ce-i ajută pe alţii să-şi vadă visul în podul palmei.

citat din Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocăţii sunt şi ei oameni, chiar dacă sunt de pe altă planetă.

citat din Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem mântuiţi pentru a mântui pe alţii. Noi suntem salvaţi pentru a sluji.

citat din Vladimir Pustan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

Dumnezeu sunt eu, tu, pământul, cerul, tot ce există pe lume. Toate fac parte din Dumnezeu, decât că noi suntem mărginiţi pe loc şi în timp, pe când Dumnezeu e nesfârşit.

definiţie celebră de George Călinescu în romanul Enigma Otiliei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit frumoasă toamnă

Bine ai venit din nou, frumoasă toamnă,
Pe meleagul meu cel drag.
Te-am aşteptat cum aşteaptă,
Un domn pe o doamnă,
Ca să-i sărute obrazul alb.

Te-am aşteptat cu braţele deschise,
Te-am văzut venind pe drum.
Îmbrăcată în culori aprinse
Şi parfumată cu cel mai frumos parfum.

Vreau să te cuprind în braţe
Şi să îţi zic bine ai venit.
Pe glia mea frumoasă,
Pe pământul meu iubit!

poezie de Vladimir Potlog (7 septembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea îngemănare

Departe, în zare,
cerul sărută pământul.
O rază de soare,
acolo îmi poartă gândul.
Acea îngemănare
de credinţă şi iubire,
I-adevărată înălţare,
prin dumnezeire.
Îmbrăţişând pământul,
cerul ne arată
Că Dumnezeu Sfântul,
grija noastră poartă.

poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut cerul sărutând pământul

Am văzut cerul sărutând pământul
şi pământul visând...

Roua de azi noapte – prima rouă
i-a spălat obrajii verde buratec...
rădăcinile, arămii sunt grele
de focul ce le străbate venele...

Am văzut primăvara râzând!
desculţă, floarea de păpădie întrecându-se
cu lumina de aur a grâuşorului
ispiteşte ochiul, scăldându-se
în baia aceasta virgină
răcorindu-se...

Am văzut cerul sărutând pământul!
cristalele albe căzute discret
s-au aşezat pe noile veşminte ţesute
în taină cu florile de safir...
diamantele de rouă – ofranda unei iubiri tainice
de noapte...
am văzut cerul sărutând pământul!

poezie de Elena Olariu din din vol."Şoapte înscrise pe frunze" (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara mai neagră ca niciodată

Când Dumnezeu, dezgustat de om,
S-a întors în Paradis,
Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,
S-a întors spre Eva,
Lucrurile păreau că o luaseră razna.

Dar Cioara... Cioara,
Cioara i-a adunat împreună,
Legând Paradisul şi pământul unul de celălalt –

Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,
Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.

Apoi, cerul şi pământul au plesnit la încheieturi;
Fisurile s-au transformat în cangrene şi s-au împuţit –
O oroare departe de de mântuire.

Agonia nu s-a atenuat.

Omul nu mai putea fi om, nici Dumnezeu, Dumnezeu.

Agonia
A tot crescut.

Cioara
A rânjit
Şi ţipat: " Acesta este creaţia mea,"

Fluturând drapelul cel negru al propriului ego.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul şi pământul

Cerul şi pământul este-n sărbătoare,
S-a născut Mesia, marele Împărat,
Pruncul sfânt promis, Lui să-I dăm onoare,
Fie-n veci de veci binecuvântat.

Peste tot răsună imnuri minunate,
Glorie, Osana, s-a născut Isus,
Se aud cântări, voci binecuvântate,
Bucurie sfântă la toţi ne-a adus.

Cor de îngeri cântă, ceru-ntreg răsună,
Mare-i bucuria-n cer şi pe pământ,
Prin a lor cântare aduc vestea bună,
S-a născut Mesia, Isus, Domn preasfânt.

Cerul străluceşte, raze minunate,
Lumină divină de la Dumnezeu,
Mii de îngeri cântă, glasul lor străbate,
Cerul şi pământul, pentru Fiul Său.

S-a născut Mesia, o, ce bucurie,
Să cântăm şi noi cu îngerii în cor,
Slavă şi onoare, Lui în veci să-i fie,
El e al nostru Mire şi Mântuitor.
Amin

poezie de Ica Drăgoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă primăvară a venit

O nouă primăvară a venit.
Dar tot ninge ca în miez de iarnă
Şi florile au înflorit,
Dar parfumul lor au miros de armă!

O nouă primăvară a venit.
Dar pământului parcă îi este teamă să înverzească,
Ca nu cumva să fie rânit.
De o armă rece omenească!

O nouă primăvară a venit.
Şi trebuie să fie frumos, cald şi bine,
Dar cineva pe pământ a hotărât!
Venirea primăverii s-o amâne.

poezie de Vladimir Potlog (9 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care-L are pe Dumnezeu, are şi pământul, şi cerul!

Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!