Epitaf la moartea unui dac
Și-atuncea când o fi să mor,
să mă-ngropați lâng-un plopșor.
Doar în pământ, fără coșciug.
Deasupra mea s-aprindeți rug.
Să îmi aduceți ciobănaș,
să-mi cânte dintr-un fluieraș.
Și sufletu-mi va fi ușor,
pe voi să vă privesc cu dor,
cum înapoi iar mă chemați,
când la Zamolxe vă-nchinați.
Eu teamă n-am că am să mor,
căci dacul e nemuritor.
epitaf de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.