Numai trupul
Avea linia vieții în talpă
Și eu mă uitam îngrozită la linia vieții lui
Care părea foarte lungă
Și el îmi simțea ochiul ca pe un cui.
I s-a părut firesc să mi-l scoată
Deși se putea foarte bine
Să scape de îngrozitoarea durere
Mutându-și talpa aspră de pe mine.
Ochiul meu care-a plătit totul
Șade acum în palma lui
Ca un copil cățărat
În vârful unui gutui.
Numai trupul rămas încă viu
Dar nevăzător
Mai clatină din când în când
Imensul picior.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Urcarea muntelui (1985)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre plată
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre gutui
- poezii despre groază
- poezii despre durere
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.