Cele două surori
Destrăbălarea este cu Moartea soră bună,
Darnice în săruturi și pline de vigoare,
În zdrențe îmbrăcate, oribile fecioare,
Al nașterilor țipăt ele nu știu cum sună.
Poetului sinistru, dușman cu căsnicia,
Al iadului curtean, gheenei favorit,
Din gropi și lupanare lui i s-a năzărit
Un pat ce remușcării nu i-a primit solia.
Iar racla și alcovul în blasfemii bogate,
Ne dăruie pe rând, ca două fete bune,
Plăceri îngozitoare și desfătări păgâne.
Când vrei Destrăbălare cu brațe necurate
Să mă îngropi; și Moarte, tu când o s-altoiești
Chiparosul tău negru pe mirții ei funești?
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.