Sonetul 4
De ce-ai cărat, risipitoare undă,
O moștenire-a frumuseții-n spate?
Când a naturii lege se afundă
În inimi dezgolite și curate:
De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,
De bogația ce n-ai dat-o încă?
De ce, zaraf netrebnic, cânți în strună
Esențelor ce-n moarte se aruncă?
Purta-vei singur sufletul și fala
Și-ți vei minți încântătorul sine:
Atunci când firea-ți va chema răceala
Cum vei răspunde... dur sau cu rușine?
Cu tine, frumusețea-ți, îngropată
Să fie-ar trebui ca niciodată.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.