Aproape final
Ziua se coace-n orizont vizibil,
Se-anunță răsăritul dinspre stele,
Capitol nou al unui vis teribil,
O nouă zi cu bune și cu rele.
E-același film turnat de Providență,
Cu-actori secunzi care se cred regizori,
Destine temporare-n insolvență
Cu draci la cârmă-n posturi de revizori.
Pietoni și gură-cască și noi toți,
Pasageri inconștienți și prea grăbiți,
Lamentabile destine de netoți
Într-o lume guvernată de trăzniți.
S-au răsturnat valori pe nesimțite,
A dispărut umanul precum roua,
Fițele societății-s infinite
Iar simplitatea-i marfă mân-a doua.
Se nasc copii cu capu-adânc în ceață,
Roboți de carne cu creier dirijat,
Elevi prea triști ai școlilor ce-nvață
Pasivitatea unui trai ratat.
Frumosul undeva încă există,
Speranța trebuie să rămână trează,
Dar dac-acest rahat încă persistă,
Doar o apocalipsă ne salvează.
poezie de Sorin Stoica din Colectie creatii proprii (3 noiembrie 2026)
Adăugat de Sorin Poezescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.