Scoici moarte pe carena navei
Navighez pe ape cu curenți puternici,
Iar Trecutul apăsător îmi pune piedici
Depunând scoici pe carena navei mele, deci:
Multe mirosuri de carne înoată-n apele marine, reci,
Ale sufletului meu.
Valuri mari îngrămădesc, valuri înalte rostogolesc
Lipitori moarte pe destinul omenesc
Îngreunându-i libertatea de mișcare!
Aruncă lesturile-n fiecare zi,
Până când uitarea te va acoperi!
Pentru că eu sunt viu, iar tu ești mort;
Mă legi de mal, eu năzuiesc spre-alt port,
Acolo-s așteptat de Ziua mea!
Desprinde-ți lestul! Din urmă vine-o noapte rea,
Ai nevoie din pupa de vânturi sunătoare
Și de-o asietă* corespunzătoare.
* Asietă - înclinarea longitudinală a unei nave; altfel spus, diferența
dintre pescajul acesteia pupa și pescajul prova.
poezie de Clopton Lanier, 1842-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Clopton Lanier, 1842-1881. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.