Pasărea furtunii
Suntem la o MIE de mile de țărm, așa socot,
Bălăngănindu-ne pe marea-înfuriată,-n clocot;
Ne-aruncă, fulgi de zăpadă, viforul zălud
De pe-un talaz pe altul, spre nord, spre sud:
Catargele se-ndoaie, trestii firave-n vânt,
Velele par bălării culcate la pământ,
Odgoanele trainice și lanțurile de-oțel,
Carena, care râdea de țărână-n chip și fel,
Se-opintesc trosnind, iar inimile de piatră-încetișor
Se leapădă de toată tăria și mândria lor.
Jos, sus pe culme! Jos, sus pe culme!
Din golul valurilor, pe coamele în spume,
În mijloc vânăt de tempestă furioasă,
Furtunarul își află pacea și își face casă
O casă-n caruselul și-n vortexul mișcării
Pentru cel care departe-n largul mării,
Sfidând vifornița, printre ghețari viața-și petrece
Adăstând în câte o gaură de stâncă rece
Doar pentru a-și încălzi puii și-ai învăța să zboare
Deasupra valurilor enorme,-n uragane.
Peste-al mărilor abis! Peste-al mărilor abis!
Unde rechinul, balena și peștele spadă se simt în paradis,
Dar furtunarul își spune-n van povestea înfruntând strigoii
Vijeliei, zburând în fața rafalelor cumplite ale ploii;
Pentru că marinarul blestemă binevoitorul mesager,
Vestitorul furtunii care, neauzită, se apropie de el!
La fel, profetul răsfoiește cartea vremii încă netrecută
Și prevestește viitorul bun sau rău urât de cei pe care îi ajută:
Dar el nu șovăie. Așa că, pasăre-a prezicerii și-a clarviziunii,
Avântă-te iar și iar deasupra talazurilor, pe aripa furtunii!
* Marinarii au credința că păsările furtunii puffinus puffinus numite și petreli, furtunari sau rândunici de mare, păsări care zboară înaintea furtunii sau caută adăpost în bordul navelor de sub vânt, sunt de fapt sufletele navigatorilor morți.
poezie de Bryan Waller Procter,1787-1874, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.