Apus și Răsărit
Deși-n repaus pare-a fi a noastră viață trecătoare
Precum un soare la apus ce-n orizont s-a rezemat,
Într-un răstimp ce legea sa, ea timpul nu i l-a cruțat,
Pe când era și n-a mai fost, îmi lasă-un semn de întrebare.
Căci de va fi ca eu să mor, se va-ntâmpla odată asta;
Privesc în sus, privesc în jos, și-acum adânc inspir în piept
Și nu-mi rămâne mai nimic, decât răspunsul să-l aștept:
Rodi-va oare-un răsărit ce aminti de viața-aceasta?
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (3 noiembrie 2019)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.