Bujorul îndrăgostit
A înflorit bujorul și asta-i foarte bine,
Cam două săptămâni, m-a așteptat pe mine,
Să pot ajunge iar în crângul de pe deal,
Să văd cum înflorește bujorul ideal!
Și am ajuns din nou, padurea-i înverzită,
Iar eu alerg pe drum, sunt tare fericită
Și după dealu-acela cu crestele de piatră,
E o poiană verde ce cântă si m-așteaptă!
Mai fac un pas pe drumul ce duce în poiană,
De jos, un gândăcel îmi face semn, mă-ndeamnă,
Să mă grăbesc spre locul în care, fericit,
M-așteaptă un bujor, ușor, îndrăgostit!
Și mare-mi fu mirarea, când, după creasta mică,
Văd un bujor ce parcă, se-nclină, se ridică,
Sfios, mă-mbrătișează, pierdut printre petale,
Iar eu, printre săruturi, îți simt obrazul moale!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.