Renaștere
De azi, învăț s-adun mărgăritare,
Ascunse deseori în reci unghere,
Să îmi croiesc din lacrimi felinare,
Căldura lor să-nvingă-a mea durere.
Nu-i mai trimit scrisori pretențioase,
Pătrunse de un fin rafinament,
Noiane de cuvinte grațioase,
Unui destinatar indiferent,
Nu mai clădesc iluzii învelite
În parfumate coli trandafirii,
Nu mai râvnesc la vorbe ipocrite
Împachetate-n văl de poezii.
Acum prefac tăcerea în lumină,
Prin galaxii să-mi aflu strălucirea,
Nu vreau să fiu păpușa din vitrină,
La doi, nu mai voiesc să-mpart iubirea
Și nici s-o înmulțesc fără de noimă,
Tot așteptând bărbatul ideal,
În frac sau îmbrăcat în uniformă,
Nu sunt Cenușăreasa de la bal.
Pot fi și cerșetoare, și prințesă,
La fel mă-nchin la Primăvara-Zeie,
Renasc etern în propria mea piesă,
Întregul sunt, sublim numit: Femeie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Răghinaru. [Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre scrisori
- poezii despre păpuși
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre idealuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.