Calea ferată

(experiment şi dadaist şi mixt, deloc trist)

se dau următoarele:
o cale ferată un poet şi-o rangă
să se scrie un poem cu bulion
despre spiridon
cu perciuni şi fără mustaţă
dar cu breton
pe calea ferată
un poet zdrobea cuvinte
cu ranga, e bine?
sigur că nu, îmi răspunzi
de ce un poet şi de ce neapărat
dinga-linga-dong-dong-dinga?
cui îi mai folosesc
cuvintele zdrobite
cu limba, dinga-dinga?

cine nu e gata îl iau cu lopata
bolboroseşte din groapă
mofluz şi beat criţă, tata
şi deodată două pisici tigrate
şi-au dezbrăcat de ciudă blana
cea înaltă e ioana
pe cea mică o cheamă ana
cip cirip cip cirip
strigă o pupăză în ibric

nimănui poate lui zic şi eu
că or fi bune că or fi zâne
aprinde iute un tăciune
şi stinge-l în apă
descântă-i de fată
de deochi
şi hai să scriem un poem
despre burlăcie cununie
tot să fie
ori dăm foc aragazului cu zăbrele
chiuie prelung două iele
cip-cirip trei păsărele
tuşesc groaznic
poeţii bolnavi de stele
cu plămânii arşi prinşi în caiele
de domnul covid
atât de candid groaznic anelid
ascuns perfid
în albaştrii plămâni
şi mustind Doamne de har
pahar după pahar

nici măcar nu ai habar
te ascunzi cu ion în hambar
dar îţi aminteşti măcar
să-mi prăjeşti o legătură de mărar
pentru la spital
să mă bucuri cu emil brumar
apoi
bem o cafea turcească şi rece
petrece
cu patul de fier
şi patul zbârnâind din saltea în salon
apoi ea cea mai cea de ea
pedalând de zor bicicleta de şefă
care era şi neagră cu ghidon şi poşetă

deodată s-a trezit din somn
cel mai bolnav dintre noi
bravul spiridon
bulion milion batalion
strigam cu toţii în cor
eu tot încercam umil
să te trag într-un pistil
şi-a căzut din nori cu stil
peste noi un avion
avion cu motor apoi un pescador
ia-mă şi pe mine-n nor
şi mă plouă pe picior
noroc chior noroc chior

pe calea ferată un poet cu danga
zdrobea vesel şi-ndoia
cu furie ranga
apoi îşi trăgea fudul
peste ochii lui căprui
chiloţi tanga
şi din cer se auzea
cum cânta divin talanga
şi-un vechi clavecin
se-auzea de la vecin
langa – langa
ptrrr, opreşte iapa
şi-aruncă iute în cer apa
cu lopata
fleoşc, căzu din cer fata
prea curata prea curata
şi nevinovată de-îndată

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!