Te amintesc în poezii...
E liniște în cimitir, miroase-a busuioc și mir și-a amintiri deșarte, abia pășesc, să nu trezesc din somnul lor nepământesc vreun scâncet de departe...
Pe-alei, tăcerea-și fac loc, ferindu-se de nenoroc, morminte sunt prea multe, că nu mai ai pe un' să mergi cu cimitire prea întregi de veșnicii oculte...
Respiră florile-obsedant, cu întreruperi, discordant sub masca pandemiei și viii-și fac curaj să stea de vorbă, pe o canapea la slujba liturghiei...
E Sâmbăta din brumărel când dușii-așteaptă bilețel, pomelnic în altare și viii lăcrimează-n pumni și nu poți lacrimi să aduni din ceri de lumânare...
Îți mai citesc un vers să știi, că te-amintesc în poezii și m-amăgesc speranțe că dintre versuri mai auzi doar cum pot auzi și surzi, cuprinși de dezolanțe...
Mai trag un fum și-ți las postum și ție o țigară și o cafea cu cardamon s-o bei în raiul cu gazon, când te mai plimbi pe-afară...
Și în cavou de ai putea să îmi faci loc la dreapta ta, eu aș intra și-acum, că pe aici e rost de iad, din care doar blesteme cad, cenușă, foc și fum...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.