A fulgilor crăiasă
Cochet,
În nuanțe violet,
Înfășurat în mantia-i de visare,
Al toamnei ocru șevalet
Se prăbușește pe cărare,
Discret,
Un soare ultraviolet
Pe nevăzute parcă azi dispare,
Se-nfig precum un piolet
Zâmbirile-i ce-au devenit atât de rare,
În sufletul ce astăzi pare-a fi de stâncă,
Unde iubirile de-o vară tremur' încă,
Unde se pregătește să-ți devină iar mireasă,
Imaculata zărilor Cenușăreasă
Înrobitoare prin privirea ei adâncă,
A fulgilor crăiasă.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.