Asemeni unor acorduri simfonice — puternice, profunde, îndelungi —, þîºnind unul din altul tot mai sus, spre a culmina într-o torenþialã cununã de sunete, br...

Asemeni unor acorduri simfonice — puternice, profunde, îndelungi —, þîºnind unul din altul tot mai sus, spre a culmina într-o torenþialã cununã de sunete, brusc ºesul începe sã urce din sine însuºi, cum urcã oceanul sub furia unui ciclon. Mari valuri de piatrã, al cãror zbucium nu înceteazã decît atunci cînd din coastele lor zdrobite pornesc altele mai înalte, se adunã, se întretaie ºi se întrec, trimiþîndu-ºi clocotul tot mai sus, spre cerul uimit, sub care se împrãºtie în spumoase jerbe de calcar.
Acest tumult simfonic al pãmîntului este Hãºmaºul Mare. El izbucneºte la orizont, dominînd întreg rãsãritul Ardealului (...)

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hãºmaºul Mare
Adãugat de anonim
Voteazã! | Copiazã!