Ulise către Telemachus

Dragul meu Telemachus,
Războiul troian
a luat sfârşit; nu-mi mai amintesc cine a învins.
Grecii, desigur, numai ei puteau să împrăştie
atât de mulţi morţi departe de pământul ţării lor.
Iată, drumul meu spre casă se dovedeşte mult prea lung.
Pe când pierdeam timpul acolo, bătrânul Poseidon,
pare-se, a relaxat şi-a extins spaţiul.

Habar n-am unde mă aflu sau ce loc
ar putea fi acesta. Par nişte insule jegoase,
pline de tufişuri, clădiri şi porci uriaşii, grohăitori.
O grădină sufocată de bălării; o regină sau alta.
Iarbă şi pietre uriaşe... Telemachus, fiule!
Pentru un om rătăcitor feţele tuturor insulelor
nu fac decât să se repete una pe cealaltă. Şi mintea
călătoreşte, numărând valurile; ochii, iritaţi de orizontul mării,
scapătă; şi carnea apelor umple urechile.
Nu-mi pot aminti cum a început războiul;
nici măcar câţi ani ai – nu-mi pot aminti.

Tu creşte mare, dragul meu Telemachus, creşte puternic.
Doar zeii ştiu dacă ne vom mai vedea vreodată
iarăşi. Nu mai eşti demult copilaşul
în faţa căruia am strunit cândva la arat boii.
Dacă n-ar fi apărut Palamedes cu trucul lui,
noi doi am locui acum în aceeaşi casă.
Dar poate el a avut dreptate; departe de mine
eşti ferit de toate complexele lui Oedip,
iar visele tale, dragul meu Telemachus, sunt fără prihană.

* In ciuda jurământului depus, acela că-l va sprijini pe Menelaos să-şi păstreze mariajul, Ulise încercă să evite înrolarea, prefăcându-se nebun. Printr-un truc, Palamedes îl forţează să-şi recunoască starea de bună sănatate mintală. La timpul oportun, Ulise se va răzbuna pentru că a fost implicat în războiul troian, concepând împreună cu Diomedes o intrigă care-i va aduce lui Palamades moartea.

Legendele îi mai atribuie lui Palamedes crearea numerelor, a alfabetului, a unităţilor de măsură pentru greutăţi, a banilor din metal, a meselor luate la intervale regulate şi a inventarii...... jocului de zaruri.

poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!