Eu
Aripile ocrotesc altarul
Sufletului meu,
Izvorul luminează noaptea
Seva inimii mereu,
Drumul sângeros mă duce
Spre tulburate depărtări
Să culeg rodul dulce de idei.
Însă ochii mi-s îmbrățișați
De negura unor brazi
Înalți, încrezători,
Dar cuprinși de spaime, cufundați în nori,
Ei picură lumină din nesfârșiți fiori.
Și îmi continui calea
Pe-o roată a fortunei,
Tot lăsând destinul să sune
Departe de mine, ca un ecou
De dangăt amarnic,
De dor lăsat în zbor ușor.
Sentimente atârnate de ram
Mă așteaptă zădarnic
De parcă reînviam
Să-mi caut originea în rădăcini
Prin care circulă lacrimi.
Și iată pașii pecetluiesc
La răscruce de drumuri o cale iluminată
Dumnezeiesc,
Ducându-mă spre vise -
Nori aurii,
Scăldați de ploaia amintirii arămii.
Nu este introdusă data nașterii pentru V.Ariadna. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.