Sonetul 119
Ah, poțiuni din lacrimi de Sirene
Făcute-n alambicul diavolesc
Mi-au dat nădejdi și frici cotidiene
Și m-au făcut să pierd, nu să primesc!
Și inima ce gafe nedorite
A săvârșit crezând că s-a sfințit!
Cum îmi ieșiră ochii din orbite
Când febra nebuniei m-a lovit!
O, răul e benefic! Va să zică
Ce este bun el face și mai bun;
Și dragostea căzută o ridică
Atât de mult cât nici nu pot să spun.
La ce-am avut, eu mă întorc spășit,
Prin rău am scos de trei ori ce-am plătit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.