De ce ne exersăm tristețea și nu bucuria, așa cum puii de rândunică își exersează zborul? De ce ne temem că, în abisurile sufletului coborând, vom da de și m...
De ce ne exersăm tristețea și nu bucuria, așa cum puii de rândunică își exersează zborul? De ce ne temem că, în abisurile sufletului coborând, vom da de și mai multă tristețe, dezamăgire și eșec? Dacă acolo, adânc îngropată, se află iertarea?
aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
1 Rechitian Victor [utilizator înregistrat] a spus pe 7 martie 2010: |
| Pentru că nu știm să fim fericiți... Pentru că nu avem curajul să ne bucurăm... Pentru că ne este frică sa iubim tot ce este frumos și bun... Sau poate pentru că tristețea ne cere efort și bucuria nu ne cere nimic. |