Sonetul 34
Și-atunci de ce-mi promiți o zi așa frumoasă
Ca să pornesc la drum, lipsit de pelerină
Când lași norii meschini în cale să îmi iasă
Splendoarea s-o ascundă cu inimă haină?
Că nu-i de-ajuns ca norul vremelnic să-l străpungi
Și ploaia s-o usuci pe-un chip ce stă-n vântoasă
Că nimănui nu-i place cu-așa balsam să-l ungi
Ce vindecă doar rana, însă ocara-o lasă.
Și nici rușinea ta durerea nu-mi alină
Chiar dacă te căiești, eu tot sunt chinuit,
Că slabă-i mângâierea când trist e cel cu vină,
Pentru acela care pe cruce-i pironit.
Ah! Dar iubirea ta plânge cu perle rare
Ce fapta rea o șterg, că au valoare mare.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.