Pasaje
acea vreme cu stările ei nesigure
ne-a făcut să ne decuplăm de la bordul existenței
și să continuăm seria de pantomime fiecare cu 2% iubire
dorința mea de libertate s-a prăbușit precum un smog singuratic
deasupra orașului taciturn
nu-mi dezlega apele fă-te vânt fă-te zmeu de apă
orice ar putea să scadă intensitate izolării asumate
și iarăși noi/cu cele o mie de pasaje subterane/
putem disloca singurătatea dintre ghețarii industriali
și ne putem preface în flori de hârtie în stânjenei sau în viță-de-vie
în tot ceea ce există și respiră prin matca terrei
dacă mă întrebi de ce luminile adânci nu ating
sufletul nemachiat
poate îți voi transmite o stare de autosugestie
să fii tu valul orelor
vocea ridicată peste asaltul mass-media
să nu ne risipim în îndrăgosteala stupidă
care nu simte bipolaritatea societății
am obiceiul să colecționez inimi de piatră arsă
și toate cuvintele de care m-am îndrăgostit
le așez în ordinea inversă a acelor de ceasornic
ca și cum aș inhala viața metamorfozată în particule invizibile
acel,, come stai " redundant lunga tăcere cu cozi de lup
haosul intrapandemic mă ucide
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.