În gîndul meu
E tot ce-ți cer,
străine,
ție,
rătăcitor prin pădurile timpului
măsurat în căderi...
Pașii noștrii și-au încrucișat
azi,
urmele,
Când singurătatea își plimba cutezătoare,
Credința.
Întinde-mi mâna
o clipă,
Atât cât să pot vedea
zâmbetul speranței,
Răsfrânt
pe chipul necunoscutului,
copac,
Ridică-mi neputința
pe ramura verde
Acolo
unde floarea are un destin...
Unește-țe cu palma
sufletului meu,
mereu,
Speriat de întuneric.
E tot ce-ți cer,
străine...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Ștefan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
- poezii despre păduri
- poezii despre plimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.