Te știu, micuță impostoare! ...
Mă mir de unde noaptea adună-atâția aștri,
De și-a brodat cu-argintul perdelele din cer.
Cât trec sclipiri răzlețe, mă văd în ochii-albaștri
Ai preaiubitei mele, ce plini sunt de mister.
Lumina ai furat-o din stele căzătoare
Și din paleta toamnei ai înșfăcat culori.
Te știu, gingașă fată, micuță impostoare,
Cu buze senzuale și ochi seducători!
Din cozi de la comete, pomezi pentru carnații,
Ai șterpelit ca furii și ton de galben grâu.
Cum buclele ți-s blonde, cu ele-atragi bărbații,
Ce sclavi ți-s la picioare, dând firii liber frâu.
Din razele de lună, agrafe de lumină
Ai smuls și împletite-s, cu șic, în părul tău.
Socot că mi-ești sortită, tu înger mi-ești, grădină
Și-un cuib plin de dorințe în piscuri de Rarău...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.