Tăierea mieilor
Acum când lumea sapă gropi comune
La margini de infern în paradis,
Cu inimile reci și minți nebune
Lumina să ne-o vândă s-au decis,
Aceiași de milenii care L-au dat la moarte
Pe însuși Tatăl Nostru întruchipat în om,
Prezenți în zi de astăzi aici și-n altă parte,
Născuți din putregaiuri și pleavă de atom.
I-au dus cu vorba goală la urne să-i voteze
Pe oameni ca pe vite cu circ și cu pomeni,
Ca cifre adunate și fără să conteze,
Cu fețe zâmbitoare de buni samariteni.
Acum îndrumă plebea să moară la-nviere,
Vor capital politic... nevolnice făpturi,
Să meargă bieții oameni ca mieii la tăiere,
Nu cumva să le scape ciolanele din guri.
Știm că îi doare-n coate de crez ori de tradiții,
Știm că pe contul propriu suntem și-am fost mereu,
Și că s-au plâns într-una de termeni și condiții
În culmea impotenței atunci când ne-a fost greu.
Aceiași viermi și larve de saprofiți politici
Care se cred de-a dreptul profeți închipuiți
Își mână fals în strungă berbecii mioritici,
În cârdășii funenbre cu popi nefericiți.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.