La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care s...
La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.