Ecoul clipei de încântare
A fost o clipă, o străfulgerare
a unui gând ori poate-a scânteiat,
pornită din ecouri de-ncântare,
o floare dintr-un vis îndepărtat.
Am vrut să-i vin, cu-aceeași strălucire,
în calea dintr-un timp ce se grăbea
să treacă prin a palmei adâncire
pe-o linie din care ea lipsea.
Nu s-a oprit, dar mi-a lăsat-o mie,
gravată cât o viață de iubit,
armonioasă ca o poezie
cu început, dar fără un sfârșit.
Îmi e și-i sunt ecou de încântare
acum și prin eteruri cât vom fi
în alte clipe de străfulgerare
ce-or scânteia și-n veci ne vor uni.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.