Doliu
Bergamo e-n doliu...
Morții se plâng într-un mod iluzoriu.
Un preot se roagă deasupra coșciugului închis,
Ca sufletul celui ce-a fost,
Să ajungă în Paradis.
Nu se va învinge moartea
Decât prin rugăciuni...
Luați aminte, români!
Plângem morți fără nume
Din morminte comune.
Nu mai sunt locuri în cimitir.
Repetat plângem. Tot asemeni murim...
E simfonie de lacrimi, durere și chin.
Incinerații se ridică în rugă și cruci.
Ucigaș fără chip,
Vrei tămâie la schimb?!
Oh, tu nu știi să plângi!
Tu, satanicul nimb...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.