* * *
pare a fi soare acum în București
ceața de pe ochi nu mă părăsește nici o clipă
îl văd. mă bucur. frigul fuge în elemenții claoriferului vechi
e mai bun. păstrează camera caldă. oasele tot dor
articulațiile mă înjură ritmat. pulsează ceva acolo apoi
răsucirea vine firesc și ignetul altei vârste se pornește voios
râd și ascult mieunatul lui Kiki
mieunatul negru al jocului de-a stăpâna și pisica
în fond, povestea continuă dincolo de tăcerile drumului
pe care calc apăsat așteptând ca nimicul
nimicului să se întâmple
e soare în București
un soare știrb cu accente de soare cu dinți
prezentul scoate la iveală mulți curajoși care-și pun dinți falși
numai pentru estetica socialului
cum spunea soțul meu aseară:
am un tigru negru pe frigider care miorlăie
am un tigru pe...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.