Câinii vagabonzi nu au avut niciodată o soartă bună;
istoviți de căutări afectuoase, mor la căpătâiul unei pietre.
Acolo își unesc trupul cu pământul,
acolo se unește sufletul cu cerul,
sfârșește lumina mocnind în tăciuni.
Camelia Oprița în Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor ... (5 mai 2015)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.