Bogăția noastră
Când mâna mea va fi zbârcită
Tot ție îți voi fi sortită.
Când părul alb îmi vei privi
Adu-ți aminte cum mă știi,
Cu părul roșu, desfăcut
Când ne iubeam atât de mult.
Acum în parc mâna ți-am luat
Frigul nu-l simt, m-ai protejat.
Pe bancă stăm, păsări hrănim
Cuvinte nu vrem s-auzim.
Ne amintim anii trecuți
Zâmbim, oftăm și stăm tăcuți.
Ne amintim prima privire
Și cum dansam fără oprire
Cum mi-ai dat flori fără motiv
Și cât erai de pozitiv.
A fost iubire-adevărată
Din ceruri binecuvântată.
Copiii noștri au plecat,
Dar noi în suflet i-am păstrat.
A noastre inimi în tandem
Sunt bogăția ce-o avem.
Și stând așa alăturat
Noi timpul l-am îngenuncheat.
De aceea, până vom pleca
Un singur suflet vom avea.
poezie de Stacey Smith, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Stacey Smith. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.