Gust de toamna
Dacă tăcerea ar putea cuprinde, pe-o geană de suspine și de umbre
Atingeri ce-nfiripă răsăritul, la țărm de agonii absurde
M-aș alipi cu sufletul hoinar, înfrigurat de gânduri și duios
Cu talpa vântului tomnatic, strivindu-ți amintirea fără rost.
Dacă tăcerea ar putea să fure, surâs de-orgolii, lumi și păpădii
Ți-aș face un buchet din șoapte, să ne cuprindă noaptea-n fantezii
Poate-am muri pe rând de-atâtea doruri, sau poate-altminteri ne-am reîncarna
Și degustând în liniște extazul mi-ar fi concis că nu te pot uita...
Dacă tăcerea ne-ar mai păsui, am împărți pe dată visuri scrum
Ne-am odihni de clipe și străini, îmbrățișați sub ramuri de salcâm.
Să plouă peste noi cu zgomot, cu soare blând, septembrie și Cer
La țărm apus de ispitire, la adăpost de gânduri care pier.
Dacă tăcerea ne-ar fi hrană promit de dorul tău m-aș sătura.
Nu vrei când vara-i nostalgie să fii tu, toamna mea?
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.