Om
am luat drumul călătorului
destinul în buzunar
inima și sufletul
le-am pus pe galantar
odihna o aveam la intersecția
pietrarului
unde sculptară timpului aștepta
acolo unde...
nimeni nu a lăsat
o sticlă de apă veșnică
ca să-mi beau amarul sorții
în memorie am acum
copii ce se jucau seara
cu zmee
colorate în roșu de apus
cerului ei foc punând
când hârtia ziarului mințea
și minte
chiar nu vreau să fiu
cocoșatul catedralei
orașului amorțit în praf de plângere
chiar dacă am coroană de spini
în suflet fără să spun
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.