În visul de luni spre duminică
eram o fată oarecare
în sarafan cu fluturi gărgărițe și căpșuni
pe-o bicicletă
împleteam cu sârg brățări din mangrove
coliere imense din fasole colorată
nu aveam nevoie de resturile zilei anterioare
nu așteptam să-mi sufle nimeni
ca întâmplarea să fie adevărată
îmi plăcea samba... băncile ocupate
în fața curților cu eucalipți și baobabi
mireasma de manioc...
destinul meu era un zbor printre livezi
graviola jabuticaba cupuaçu...
oamenii îmi zâmbeau fără să mă cunoască
simțeam în portugheza braziliană
un fel aparte de a spune: iubesc!
bucuria mea libertatea
făceau înconjurul primordialului
mă opream în centrul cafenelei cu dulceață
felinarele declamau: fericire cât încape!
sub perdeaua tandră de aburi
îmi aminteam toate copilăriile
felul în care mă îndrăgostisem prima dată
la un desert nocturn cu bomboane brigadeiro
și lună confiată
alergasem!
dincolo de pământul de trupuri
în aria aceea privilegiată
în care viața se năștea
pe frunze imense de lotuși
în strigătul verde al pădurii ecuatoriale!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre lotuși
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.