Te rog

E rece, respiraţia mea

abureşte fereastra

care dă spre orăşelul compulsiv, deformează

perspectiva,

în jurul meu

obiecte cât să umple spaţiul,

privirile absente ale unei pisici bibelou,

cărţi luate de prin anticariate

umplând rafturi, rafturi,

cocktail de particule organice

aşezate peste ele,

led-ul înşurubat în cer încercând să lumineze camera,

să-mi redea speranţa.

E rece, aerul e plin de spaimă,

îmi apasă pe piept ca o piatră funerară,

urme din coşmarul din noapte

încă zvâcnesc în tâmple,

am visat că ai murit

iar

moartea ta e alarma de atac aerian

care asurzeşte tot oraşul,

îmi descompune corpul, fentează percepţia,

mă trezeşte şi te caut mereu în beznă

după căldură,

te ating şi mă asigur că respiri,

se spune

că asta înseamnă că

moartea ta a murit,

am ucis-o eu,

te rog,

fă la fel şi pentru mine.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!