Dimineață târzie
M-am oprit la cumpăna sufletului tău
Cu toate florile ce-și dăruiesc parfumul,
Biet trubadur îndemnat de duhul rău
Ce-mi toarnă-n suflet lacrimi cu duiumul.
Mă cerți degeaba, port temerile mele
În toate zilele ce trec, parcă-n zadar,
Doar tu mă chemi cu dorul tău, la stele,
Să te mângâi, până adormi măcar.
Bolnav de tine și tu ești suferindă
De toate ce în suflet mă mai dor,
Inima mea ți-e agățată-n grindă
Când visul e aripă de condor.
Mai lasă-mă, te rog, să mai visez puțin,
Când zorile albastre se lovesc de pleoape
Și vreau, somnoroasă, în brațe să te țin
Când geamătul simțirii ne cheamă mai aproape.
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionel Arădoaie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.