Iubire ascunsă
așezându-mă lângă gândul tău,
simțeam o rotativă plecare
spre o senzație de vide inelare...
într-un fel ciudat și disciplinat eu,
până-n metafizicele înăsprite
și chiar de nimic ele supravegheate.
treceam pe lângă o lună înstărită,
rotund electrificată,
atentă la articulațiile oblice
ce spre neajunsuri scânceau.
mă întrebam unde mi-am lăsat în timp gardul
camuflat de răsuflările castanilor cu șanse
până-n talpa blocului țipător,
într-o absență de îndârjită melancolie;
încă sufăr că statornicia orbitelor
nu mi-a îngăduit să-ți spun,
de mansarda plecată
printr-o pădure de secrete
după lunga noastră iubire,
cioplită de uitare
dincolo, dincoace, cioplită.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Savin. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre uitare
- poezii despre secrete
- poezii despre păduri
- poezii despre melancolie
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.