Nocturna opus 9
La viața mea am o dambla
A nu serba o cacealma...
Joviala, pendula dă
Dousprezece bobârnace Timpului,
Al treisprezecelea se pierde
În isteria colectivă eșalonată pe ore
De la Soare Răsare la Apusul de lume,
Cel mai zgomotos și mai cinic carnaval
De pe Terra își exhibă măștile...
Ne apropiem de Moarte hârjonindu-ne
Valsăm bucuroși că nu ne prăpădim singuri,
Explozii pirotehnice
Arc peste o victorie a la Phyrrus,
La microfoane se urlă aiureli și truisme,
Rochii cu strasuri se grăbesc a se lepăda
De pe corpuri fierbinți transpirate,
După o adulmecare de jivine în rut,
Întercalate de toasturi formale,
Pustiul din oameni e irigat cu șuvoaie de vin,
Mușchiulețul în sânge mai taie
Din nestăvilite pofte canibale,
Hiroșime artizanale, norii de tutun,
Ne avertizează din înaltul plafoanelor
Că totul e fum, că acest simulacru de haz
Dăunează grav posterității,
Încă mai avem resurse de a elimina din noi,
Ca pe niște toxine, ultimele inocențe,
Prefăcându-se a ne înțelege, Dumnezeu
Ne aruncă din nori confetti de nea
La rugămințile disperate pentru mană cerească,
Înțelepții știu că albu-i culoare de doliu
În cheie astrală...
Gustul de lacrimi, băute toată noaptea
Nebuniei planetare, până la greață,
Ni-l alungă, fierbinte, salvatoare,
Aburindu-ne obrajii
O reîncălzită ciorbă de potroace...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Ardeleanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre vals
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre salvare
- poezii despre rochii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.