Dor de dor
Dorul dor mi-e departe,
Inimile sunt zdrobite
De blestemul ce le arde
De cându-s îndrăgostite.
Strângem pumnii a-ncleștare,
Timpul sfărâmăm în clipe,
Pe-amândoi zilnic ne doare
Visul că n-avem aripe.
Am zbura în ceruri line
Peste-nchipuiri și poate
Zările ar fi senine
Întru revărsări de noapte.
Ne-am pudra cu ochi de stele
Și am risipi săruturi,
Am topi semnele grele
Și am umple mii de ciuturi.
Luna ar sorbi grăbită,
Căprioarele la fel,
Galaxia -ndrăgostită
S-ar ascunde -ntr-un inel.
Cu tine aș arde clipa
Bucuroși că-n univers
S-a întins ușor aripa
Zborului topit în vers!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.