Cămăși cu mânecile suflecate
După amiezi cu mânecile cămășii suflecate
se-întorc către pulovere-acum când copacii
se-îmbujorează și-și scutură ultimele
frunze-n făcări de-a lungul
marii inimi rănite-a Sudului.
Cupa spiritului alunecă la vale
pe unda șoselei scânteind sub lună.
Un hot de râs în depărtare, umbre.
Dragoste sau otravă? E rândul tău. Bea
în cinstea latitudinilor pe care picură stropi de stele.
poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.