Libertine
trăiesc din ce îmi oferă fuga
în fiecare toamnă
bum
din mine picură ceva atât de puternic
mi se lipește de față și creier
știu că urmează să fiu jupuită
de buclele mele încărcate de conștiință
sânul îmi crește precum un sky-scraper
până la virgo sug galaxii &
îmi înfig mâinile în tranșeea neagră, internă
îmi fac loc să lovesc
fata cea nouă, oarecum tăcută
din cauza pierderilor neîncetate,
o manevrez ca pe o păpușă dezertată
în fața unui singur spectator
eu sunt mâna care o despică și o aruncă mutilată,
eu sunt silueta libertine et robuste ce o atacă dinăuntru
următorului om care mișcă o să îi pun un penny în palmă
închide și strânge
poezie de Ema Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ema Dumitru. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.