Tristețe neagră
în România mea oamenii se schimbă
poartă în suflet dușmanii și ranchiună
și timpul beat are blesteme pe limbă
guvernul ne azvârle câte o minciună.
e țara dorurilor peste praf de stele
frământări și chinuri au ajuns la Lună
fantomele trecutului bântuie castele
Dracula e simbol în patria străbună.
munți de gunoaie lumini alterează
drumul spre fericire în râpe se prăvale
în turle mohorâte clopote lăcrimează
lumea se-nghesuie pe-a mântuirii cale.
Dumnezeul gliei mereu se întristează
își vede îngerii pe a plângerii vale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre țări
- poezii despre îngeri
- poezii despre văi
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre simbolistică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.